TREIZECI SI PATRU

1.3K 69 0
                                    

   Jazz oprește mașina în fata imobilului în care locuia Amber.
   - Noapte buna! Ii arunca el, fără sa o priveasca.
   Amber rămâne țintuita în scaun. Nu ii venea sa creadă ca o expediază atât de sec și rece, după ce ii devorase sexul cu puțin timp în urma.
   - Amber, ai face bine sa cobori și sa urci la tine în apartament. O avertizează el scrasnind din dinți.
   - Eu nu te pot înțelege, Jazz! Nu mai pot continua asa! Izbucnește ea.
   - Amber, coboară naibii din mașina, sau nu mai răspund de mine! Se rasteste el fara sa o privească.
   - Jazz, eu nu te mai pot suporta! Nu mai vreau sa te vad, striga ea la el printre lacrimi. Nu mai vreau sa am de-a face cu tine, tu înțelegi?
   Jazz invarte cheia în contact și demarează în viteza, lipind-o de scaun.
   Prea naucita ca să aibe vreo reacție, Amber se prinde cu mainile de scaun. Nu ii venea sa creadă ce se întâmplă.
   - Jazz, striga ea panicata, oprește, Jazz, oprește!
   - Ti-am spus ca nu mai răspund de mine, iubito! Ti-ai pierdut șansa.
   Nu știa la ce sa se aștepte. Se dovedise a fi imprevizibil. Era pe punctul de a lesina din cauza vitezei cu care conducea el pe străzile goale. Dar în curând recunoaște drumul care ducea la casa de pe lac a lui Jazz și se liniștește puțin. Nici nu si-a dat seama în cât timp au parcurs drumul asta, doar s-a văzut pe peluza lui Jazz. Nici nu si-a dat seama când motorul mașinii s-a oprit, sau când a coborât din mașina. Parca i se rupse filmul.
   - Ai de gând sa ramai acolo? Întreabă el ironic, stand în dreptul ușii deschise.
   Era nervoasa pe el, acum. Trece pe lângă el pășind apăsat și întra în living. Jazz închide ușa în urma lui și când se uita după ea, Amber deja era la bucătărie, desculță, bând apa cu sete.
   - De ce m-ai adus aici? Întreabă ea cu spatele la el.
   - Pentru ca îți place aici, pentru ca nu ne deranjează nimeni, pentru ca e liniște și ai nevoie de asta. Ești prea încordată și agitata. Trebuie sa te liniștești.
   Răspunsul calm al lui Jazz o enervează și mai tare.
   - Cine ești tu, ca să decizi în locul meu?! Cine te crezi, ca să stabilești tu ce am eu nevoie?!
   - Sunt un bărbat inabunit după tine, care face tot posibilul sa-si tina mâinile departe de tine, sa putem avea o conversație serioasa. Și ar trebui sa apreciezi autocontrolul, care e pe terminate, și nu iau în momentul asta, ceea ce îmi doresc din prima clipa în care te-am văzut! Vine răspunsul dur. Amber pălește și privirea ei se transforma din furie reținută în teama vizibila.
   - Nu e cazul sa-ti fie teama, iubito. O liniștește el, realizând ca nu trebuia sa se exprime asa. Ti-am mai spus ca nu-ti voi face rău, niciodată. Nu trebuie sa-ti fie frica de mine, Amber.
   Jazz pășește spre ea și o cuprinde în brate. Ea se cuibărește imediat la pieptul lui și oftează ușurată, ca și când îmbrățișarea lui era polița de asigurare pentru vorbele de mai devreme.
   Încercarea lui de a o liniști pe ea, îl agita pe el. Vorbise serios când ii spuse ca autocontrolul lui era pe sfarsite. Simtindu-i trupul lipit de al lui, îl făcea sa simtă acei fiori teribili pe șira spinării.
   - Vreau sa vorbim, Amber. Ii spune el și o trage pe canapeaua din linving, asezandu-se lângă ea. Trebuia sa știe și dacă o mai ținea mult în brate, nu va ști niciodată. Iar o va pipai peste tot și va sfârși frustrat.
   - De ce te ferești de relatiile intime, dacă îți face placere sa fi atinsa și sarutata și mangaiata? Întreabă Jazz vizibil tulburat. De ce sa nu te bucuri de toate astea? De ce sa nu îți permiți sa trăiești tot ce îți face placere?
   - Ti-am spus ca nu e atât de simplu. Răspunde ea încet. Ai dreptate, îmi place când ma mângâi tu, când ma săruți tu, când îmi faci tot ce îmi faci tu. Dar nu sunt pregătită sa merg mai departe. E un moment pe care nu pot sa-l depășesc. Nu știu cum sa explic.
   Jazz analizează puțin cele spuse de ea, apoi se sprijină de spătarul canapelei și o privește cu atenție câteva clipe.
   - Amber? Ai mai avut relații intime pana acum? O întreabă el cu neîncredere în voce. Dar trebuia sa o întrebe și asta. Trebuiau luate în calcul toate variantele.
   Ea înghite în sec și își ferește privirea. Tăcerea ei îl irita pe Jazz. El voia o discuție deschisa, dar ea nu era atât de comunicativa și nu înțelegea de ce are retineri. După tot ce se întâmplase între ei, ea avea retineri.
   - Amber, vorbeste cu mine, o roagă el.
   - Nu e un subiect pe care sa-l abordez ușor. Se apară ea încercând sa se sustragă vreunui răspuns direct. Se ridica de pe canapea și merge la chiuveta de la bucătărie sa-si mai toarne un pahar cu apa rece. Jazz o urmează și o prinde de mijloc, lipindu-i fundul de șlițul pantalonilor lui. Ea lasă paharul pe blat și se sprijină cu mâinile de marginea acestuia, odihnindu-si capul de pieptul lui Jazz.
   - Nimic nu e ușor, iubito, când vine vorba de sinceritate. Spune el în șoaptă la urechea ei. Dar e un lucru pe care trebuie sa te zbați sa îl obti de la ceilalți. Trebuie sa ști în ce ape te scalzi, mereu. Altfel, vei bâjbâi mereu în întuneric și riști sa te îneci. Ti-o spune un bărbat care a suportat cinci ani de detenție dura.
   Amber se înfioară în bratele lui.
   - Nu e cazul sa-ti faci griji, nu sunt un om al cavernelor. Ii spune el simtindu-i fiorii care ii strabat corpul. Nu sunt ieșit de la răcoare inebunit după sex. Am avut parte de relații sexuale regulate, asa ca nu trebuie sa-ti faci griji ca ar fi asta un impuls. Marturiseste el cu sinceritatea lui tranșanta.
   Amber roseste și se bucura ca e cu spatele la el, sa nu-i poată vedea obrajii înroșiti. Nu se gandise ca ar fi posibil asa ceva în închisoare, dar ce știa ea despre închisoare? Iar Jazz nu era dispus sa ofere amănunte. Nu se ferea, era sincer și deschis, dar anii petrecuți după gratii erau un subiect tabu pentru el. Asa cum avea și ea propriul subiect tabu. Nu erau decât niște bariere între ei. El ii povestise frânturi, ii oferise și ea firimituri. Dar nu avea cum sa uite ca Jazz omorase un om pentru ca încercase sa-i faca ei rău, în trecut. Nu ii părea rău pentru nenorocitul acela, dar era greșit pentru Jazz. Și nu trebuia sa ia pe umerii lui povara trecutului ei. Faptul era consumat, iar lucrurile trebuiau lămurite. El a fost sincer cu ea, de fiecare data, poate dureros de sincer, asa ca trebuia sa fie și ea sincera. Cel puțin, dacă el ar decide ca nu mai vrea sa aibe de-a face cu ea, ar fi împăcată ca nu i-a ascuns nimic.

ÎNGENUNCHEATUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum