ÎNGENUNCHEAT

NOUASPREZECE

   Tăind absent niște cartofi intr-un castron, Jazz se întreba dacă ea va mai coborai din dormitor, pentru ca trecuse deja o ora și ea nu mai venea. Poate nu mai voia sa-l vadă, după ce ii făcuse mai devreme. Doar o gustase, pentru el a fost o gustare delicioasa care anunța ca felul principal avea sa fie demențial. Nu era în regula cum gândea, dar după ce o gustase, era sigur ca dorea meniul complet. Nu mai era cale de întoarcere. Nu mai voia sa fuga de ea. Matt avea dreptate. Ce se poate întâmpla? În afara de faptul ca ea l-ar respinge... Ca nu si-ar dori o apropiere de un fost pușcăriaș. Dar ea se lipise de el, mai devreme, ii strigase numele rugător, gemuse înnebunită sub gura lui. Nu era nici urma de respingere în reacțiile ei. Atunci de ce nu coboară?
   Îngândurat, pune ulei intr-o tigaie și o așează pe plita electrica. Setează temperatura și arunca cartofii taiati cubulete intr-un prosop, sa-i usuce. Când uleiul se încinge, pune un pumn de cartofi la prăjit. Era tot mai neliniștit, pentru ca Amber nu cobora. Pune tigaia de-o parte și urca hotărât scările. Ușa dormitorului ei ramase întredeschisa, asa cum o lăsase el. Pășește încet înăuntru și priveliștea ii face inima sa tresară. Amber era tolanita în pat, pe burta, cu un picior ușor indoit, purtand acelasi tricou sfâșiat de el, mai devreme. Dormea liniștită, cu parul rasfirat pe perna. Jazz face un pas mai aproape, sa o poată admira mai bine. Era superba, era incredibil de sexy și frumoasa. Iar el era un blamat al societății. Nu era o asociere strălucită, dar poate Matt avea dreptate și pe ea nu o interesa atât de mult aspectul asta.
   Oftând ușor, Jazz se întoarce la bucătărie, usurat ca Amber doar se odihnea, nu fugise de el. Oare, atât de tare o solicitase, incat căzuse frânta? Oricum, nu dormise suficient nici cu o noapte în urma.
   Cu gândul la pielea ei catifelata, la sânii ei plini și superbi, la buzele acelea care l-au inebunit de când le-a văzut prima oara, Jazz reușește sa termine de prăjit cartofii, ii pune în vas termorezistent de inox și se lungește pe canapea. Adoarme și el, butonanad telecomanda.
  

   O mișcare ușoară îl trezește imediat și sare în picioare dintr-un salt executat cu precizie, luând poziție de atac.
   - Eu sunt, ii spune Amber privindu-l speriata.
   Jazz se calmează și se așează la loc. Își freaca fata de palmele aspre, apoi o intreaba somnoros:
   - Doamne, dar cât am dormit?
   - Nu știu exact, dar pot sa îți spun că e patru după masa. Răspunde ea de dupa minibar.
   - Atât de mult?! Se enervează el, când realizează ca a pierdut câteva ore bune din timpul petrecut cu ea.
   - Te-ai trezit de mult? O întreabă încercând sa își păstreze calmul.
   - De o jumate de ora. Răspunde ea timid. Am coborât și te-am văzut dormind, asa ca m-am străduit sa nu fac gălăgie.
   Jazz se ridica și merge la chiuveta, își toarnă un pahar de apa și bea cu sete. Ea ii urmărește mișcările, fascinata de el, de stilul lui lejer, de atitudinea lui.
   - Cred ca am fost amândoi, obosiți. Spune el și deschide frigiderul.
Noaptea trecuta am dormit puțin, spre dimineata, de fapt, câteva ore. Organismul își cere drepturile.
    Scoate câteva felii de șnițele semipreparate și le pune pe o farfurie.
   - Îmi este foame, spune el și iar pune o tigaie pe plita pornita. Ar trebui sa mâncăm.
   - Da, ai dreptate, aproba ea tragand ușor de tricoul care i l-a adus el în dimineața asta, simtindu-l un pic mai scurt decât precedentul. Oricum o acoperea, dar ea trebuia sa fie sigura ca nu i se dezgolesc soldurile. După tot ce ii făcuse el, gestul asta i se părea prostesc, dar totuși, trăgea de tricou.
   După ce se prajira și șnițelele, Jazz apuca castronul cu cartofii calzi, ea aduce carnea si se așează la masa. Mancara în liniște, cu pofta, fără sa se privească, ca și când ar evita amândoi sa deschidă un subiect fierbinte.
   După ce masa rămâne curata și vasele în mașina de spălat, Jazz ia câte o sticluță de limonada de la frigider și o invita pe terasa.
   Stau o vreme la măsuță, savurând liniștea și limonada rece, apoi Amber rupe tacerea:
   - De ce ai fost închis?
   Maxilarul lui se înclesteaza, privirea lui devine rece. Se ridica de pe scaun și face câțiva pași cu sticla de răcoritoare în mana. Se opreste lângă balustrada treptelor și privește în depărtare, cu spatele la ea. Amber se temea ca va reacționa urat, dar trebuia sa știe.
   - Am avut un meci mai greu, spune el intr-un târziu. Am ieșit învingător, dar prietenii lui nu au fost încântați de rezultat. M-au așteptat în noaptea aceea, după ce ieșisem de la o petrecere data în cinstea mea. Doar ca am fost prea zelos în apărarea vieții mele, asa ca am reușit sa omor trei oameni, cu mâinile goale. Nu m-am gândit ca vreau sa-i omor, în momentul ala, tot ce voiam a fost sa ma apar, sa ii opresc sa ma mai atace. Dar ei nu se opreau. Ma tot atacau... Nici când au ramas întinși pe jos nu am crezut ca sunt morți, credeam ca i-am lăsat inconștienți. Asa ca mi-am văzut de drum. Dimineata m-am trezit cu politia la ușa și cătușele pe mâini.
   Amber era întristata de povestea lui. O greșeală mica se poate transforma intr-una fatala.
   - Dar, nu a fost legitima apărare? Întreabă ea gatuita de emoție.
   - Eram luptător profesionist. Nu as fi avut voie sa ma bat cu nimeni. Pumnii mei sunt considerați arme albe. Eu trebuia sa evit orice altercație.
   - Dar ai fost atacat! Se revolta ea ridicandu-se în picioare, venind în spatele lui.
   Dacă ar ști ea de cate ori spuse chiar el cuvintele alea, de câte ori le spuse Matt...
   - Legea e un pic diferita în cazul sportivilor. Ma rog, in cazul celor care practica sporturi de contact. Dacă as fi avut un pistol și i-as fi impuscat, era legitima apărare fără drept de apel. Ironic, nu?
   - Cat timp ai stat după gratii?
   - Cinci ani.
   Ochii ei se umple de lacrimi, cinci ani era foarte mult. Și nici măcar nu fusese vinovat, ma rog, nu premeditase totul. Probabil ca nu ii era ușor sa trăiască cu conștiința încărcată de uciderea a trei oameni. Nu mai era de mirare lipsa lui de maniere, uneori, modul direct de exprimare, faptul ca se aprinde repede... Cinci ani intr-o închisoare pot schimba un om, definitv. Nu era un om vesel, era prea serios câteodată.
   - Jazz, îmi pare atât de rău, spune ea stergandu-si lacrimile.
   - A trecut, spune el trist. Dar nu se întorcea cu fata la ea. Rămâne cu privirea pierduta în depărtare.