ÎNGENUNCHEAT

DOUAZECI ȘI ȘASE

   Amber întra în micul ei apartament și se descalță repede de sandalele incomode. Se îndreaptă spre baie și pornește apa în cada. Avea nevoie de o baie relaxanta cu săruri parfumate. Își scoate rochia, la fel de incomoda și întra în dormitorul ei mic sa caute lenjerie în comoda. Apoi merge iar în baie, sa arunce o mana de săruri în apa. Se mișca de parca era teleghidata. Făcea totul mecanic. Merge la șifonier și cauta un tricou mai mare, dar nici unul nu era suficient de mare încât sa-i acopere coapsele. Nervoasa, scoate o rochie lejera care o purta prin casa. De ce naiba am nevoie de un tricou mare?
   Când apa era suficienta în cada, Amber se scufunda cu totul. Lasă apa sa ii acopere capul, sa-i învăluie trupul, sa-i mângâie pielea. Dar nu scapă nici de stres, nici de tensiune. Gândurile i se învârteau în jurul lui Jazz, la tot ce ii făcuse și la toate senzațiile uluitoare pe care i le oferise. La felul protector cum se comportase cu ea. Pana se enervase pe ea. Ce mama naibii a fost acolo? Ce s-a întâmplat de s-a enervat atât de tare? Amber nu înțelegea, dar nici Jazz nu era rezonabil. De fapt, ce așteptări putea avea de la un om care suferise mult în viata, care nu primise nici iubire, nici compasiune de la nimeni.  Un om care se educase singur, se descurcase singur, fără sa primească nimic de la nimeni.
   Enervata ca se gândea numai la Jazz, se spala repede și iese din apa. Își spala și cada cu sarguinta apoi se șterge energic. Își ia rochia care si-o pregătise și merge în living. Pune mana pe o carte abandonata pe masuta de lângă canapea și încearcă sa continue lectura, dar ramase la aceeași pagina de ceva timp. Gândurile ii erau invadate numai de Jazz. Cum o ajutase sa se bucure de ceva ce credea ca este oribil, cum o învățase sa primească plăcerea în forma ei pura, carnala, cum o ajutase sa se elibereze de orice gând sau grija, sa trăiască momentul, doar clipa sublima, fără sa-si ocupe mintea cu altceva. O făcuse sa se concentreze doar pe el și ce avea el de oferit.
   Oftează frustrata și inchide cartea. Canapeaua devenise inconfortabila. Nu se putea concentra pe carte, deși era o carte buna. Încearcă sa se distragă cu televizorul, dar nici acesta nu ii este pe plac. Nu-si găsea locul, era agitata, îl voia pe Jazz. Nodul din stomac o enerva, nodul din gat o sufoca, nu-si găsea nici o fărâmă de confort.

   - Ești un nebun incurabil! Îl cearta Matt. Te-am rugat sa nu mai ai de-a face cu indivizii ăștia. Ti-a fost greu sa ți lucrurile sub control pana m-am întors eu.
   - Te-ai intors mai târziu decât ai prevazut. Replica Jazz, numărând 3 zile de când nu o mai văzuse pe blonda lui. Ii venea sa se urce pe pereți. Era irascibil în permanenta. De multe ori s-a urcat în mașina cu gândul sa meargă la florărie, doar sa o vadă. De tot atâtea ori s-a dat jos din mașina, înjurând și blestemand. La cum se comportase cu ea și cum ii vorbise, se îndoia ca Amber ar vrea sa mai aibe de-a face cu el. Dar nu știa sa fie fals, pana la urma, ea trebuia sa îl cunoască exact asa cum era. Iar el se lăsase condus de furie și ii aruncase vorbe grele. Ma rog, grele pentru candoarea ei pura. Nu făcuse decât sa o sperie și sa o pună pe fuga, din nou.
   - Jazz! Tu înțelegi, sau te faci ca nu ma auzi? Se ratoieste Matt.
Chiar nu îl auzise, pierdut în gândurile lui care se învârteau numai în jurul ei.
   - Scuze, Matt, eram pierdut în gânduri. Recunoaște el fără jena.
   - Oh, Doamne, ești insuportabil. Îți spuneam ca Amber nu este o persoana care sa tina ranchiuna, idiotule, asa ca, ai face bine sa mergi după ea și sa-ti ceri scuze. Și sa încerci, pe viitor, sa nu mai fi un măgar.
   Jazz ii povestise în mare, cum se certase cu Amber si a trebuit sa apeleze la ajutor pentru a-i fi adusa mașina sa o poată duce acasă.
   - Nu știu ce sa zic. Are toate motivele sa fie supărată și sa nu mai vrea sa ma vadă în veci, răspunde Jazz amintindu-si ca omorase un om cu mâinile goale, doar ca să o știe în siguranță, și pentru ca, respectivul, încercase cândva sa-i facă rău, mult rău. Poate era mai bine asa, altfel, risca sa înfunde pușcăria din nou. Cine știe cui i-ar mai rupe oasele, doar pentru ca se uita la ea.
   - Eu o sa merg sa-i cumpăr lui Steph un buchet de flori. Anunță Matt, privindu-si ceasul de la mana. Am stat cam mult pe la tine, dar am vrut neapărat sa vad cum te descurci și sa-ti las asta. Spunând acestea, Matt ii da o hârtiuța cu un număr de telefon.
   - Ce este asta? Întreabă Jazz curios.
   - Un atelier auto unde au nevoie de mecanici. Și cum ție îți plac mașinile și te pricepi la ele, m-am gândit ca nu ar fi rău să încerci să îți ocupi timpul cu ceva.
   Încă o data, Matt se dovedise un prieten adevărat.
   - Mersi, spune el scurt, dar Matt știa ca prietenul lui nu era generos în vorbe mari.
   - Vrei sa-i transmit ceva lui Amber? Întreabă Matt cu mana pe clanta ușii.
   - Nu, răspunde Jazz scurt.
   Matt da din umeri și iese din casa.
   Are dreptate, naiba sa-l ia. Am nevoie sa-mi ocup timpul și mintea cu altceva.
   Fără sa mai stea pe gânduri, formează numărul de telefon. Cel care ii răspunse se dovedise foarte entuziast, pentru ca Matt il recomandase cu caldura, iar el avea nevoie urgenta de oameni pricepuți. Dar când ii cere adresa, Jazz constata cu inima stransa ca nu era departe de florărie. Minunat! În loc sa-mi distrag atenția, ma afund și mai mult. Asa ca, accepta întâlnirea cu angajatorul pentru a doua zi.