Am venit s-aud
cum curge timpul,
secundă cu secundă,
din ceașca de cafea
pe care
ai uitat-o pe masă,
răsturnată,
în fuga ta spre stele.
Am venit s-aud
cum urlă în picături
regretele,
că n-ai mai stat măcar
un minut,
o secundă,
o clipă,
să-asculți amarul cafelei,
cum cade pe jos
în ritmul bătăii
inimi mele.
Am venit s-aud
ultimul cuvânt,
cum răsună de pe fundul ceștii
în zațul uitării,
căci tare mi-e dor
de cum suna timpul atunci.
