ajută-mă să-mi umplu
inima uscată,
crăpată
de arșița singurătății,
lăsată să se sfărâme
în lumina rațiunii.
adu-mi o gură de apă
și las-o
de pe buzele tale
să alunece pe buzele mele,
în eternitatea unui sărut,
căci mi-e sete
și nu mă pot sătura
de gustul iubirii.
mă roagă sufletul
să i te aduc,
să te simtă măcar odată,
măcar puțin,
măcar o clipă,
să-și scalde rănile
în profunzimea iubirii tale.
vino și prinde-mi
sufletul de mână,
mărturisind emoție pură,
în liniștea nopții
ce ne ocrotește
și ascultă-mi inima
cum se scufundă
în simțire.
