Mya, Fata De Mafiot (+18)

Edward

Îmi iau un ruxac cu mine în care am câteva haine și actele pentru ca asa primisem ordin de la tatăl meu, sa îmi iau ceva ce sa nu fie vizibil ca plec undeva departe, sa fie ceva banal, iar calugarita sa para calugarita, ies cu cei doi bodyguarzi ai tatălui meu din casa, ne îndreptăm către o mașină destul de banala, nu era una din mașinile tatălui meu, trebuia sa nu atragem atenția deloc asupra noastră, practic eram o călugărițe și doi popi ce veniseră, iar acum plecau de la familia Navarro, tatăl meu este de origine Spaniola, iar mama de origine Germana, pe tata îl cheamă Sebastian Navarro, iar pe mama, Meryl Navarro, pe fratele meu, Alexander Navarro, iar eu micuța Mya Navarro, dar am primit un nou buletin și pașaport pe alt nume, acum ma cheamă Mya Muller, pe unchiul meu îl cheamă Mikail Muller. El este căsătorit cu o femeie ce nu poate avea copii, pe ea o cheamă Marisa Muller...
Dar lăsați care cum ii cheamă, ii veți cunoaște voi, important e sa ajung eu cu bine la aeroport și de acolo sa pot ajunge liniștită la unchiul meu.
Mai avem 2 kilometrii și ajungem la aeroport, dar niște faruri orbitoare și focuri de arma se aud când se trage către noi, ne oprim brusc, omul din dreapta șoferului este rănit, cel de la volan tipa sa nu tragă, dar cina trage în ambii, eu țip cât pot și ii rog sa nu ma omoare, cineva deschide ușa mașinii și ma trage afara, dau sa fug, dar hainele mele parca mai rău îmi pun piedica, simt o mana cum ma prinde sa nu cad și apoi îmi spune la gura și nas o batista cu o soluție tare, nu mai știu nimic, totul se face negru.

- Domnule fata este la noi, venim către dumneavoastră!
Eu sunt Edward Neuman, am o misiune speciala, orice pentru omul care ma luat de pe străzi și ma crescut. Trebuia sa rapim pe fata, iar acum trebuie sa o ducem într-un loc secret.

Deschid ușor ochii și ma trezesc într-o camere destul de frumoasa as putea zice, ma dau ușor jos din pat ma duc la geam, eram într-o zona total necunoscuta mie, dar pare ca am fi într-o căsuța destul de libera, fără gărzi, fără curte mare în fata, de la geamul meu vad oamenii cum trec pe trotuar, cum alții cu bicicletele se plimba. Oare unde sunt?
Deschid ușa și constat ca eu chiar pot ieși din camera, cobor apoi niște scări și ajung jos într-un living destul de frumos, acolo ma așteptau 6 ochi, doar pe unul din ei îl cunoșteam, era unchiul meu.

- Unchiule?

- Da, Mya, eu sunt, unchiul tău.
Sar la el în brate și îl strâng tare, în sfârșit ne vedeam după lungi convorbiri pe ascuns la telefon.

- Ea e soția mea, Marisa Muller, nu ai mai apucat sa o cunoști, ai văzut-o doar în poze, iar el este fiul nostru adoptat, Edward Neuman. Nu ai cum sa îl ști, cu el este o poveste lunga.

- Incantata de cunoștință! Îmi pare atât de bine sa va întâlnesc, dar unde suntem?

- Draga mea suntem în Olanda. Am cumpărat o casa pe numele tău sa stai aici liniștită.

- Nu e bine, ma vor găsi după nume.

- Nu te vor găsi deloc, nu te mai numești deloc asa, astea sunt actele tale, ce ai tu pana acum alea au fost aruncate înainte sa ajungi aici, te numești Maya Neuman. Diseară vine o fata sa te facă la par sa ți-l vopsească, sa îți schimbe un pic înfățișarea și toți vecinii de aici știu ca ești soția lui Edward, nimeni nu ar cauta o adresa unde sunt 2 soți.
Toate hainele sunt noi nouțe, tot ceea ce ți-a dat tatăl tău am aruncat înainte sa plecam din New York.

- Dar de ce a fost nevoie sa faci asa ceva? Doar ce veneam la tine.

- Tu trebuie sa îți pierzi urma definitiv.

- Aici sunt de acord, dar asta înseamnă să nu mai iau legătura cu mama și cu fratele meu.

- Da, când ai plecat de la ei de fapt ți-ai luat adio de la ei.

- Unchiule ma sperii, ce se întâmplă?

- Se întâmplă ca se va produce o mare nenorocire asupra familiei tale, am vrut sa o ajut și pe sora mea și pe nătărăul de fratitu, dar el e în limba după avere, iar maicata după taică-tu. Asa ca am pus la cale asta ca să para ca ai fost găsită și omorâtă. Sa ți se piardă definitiv urma.

- Cum omorâtă? Ca vor găsi doar 2 cadavre.

- Vor găsi 3, am operat o fata în asa fel încat sa para ca ești tu, ca ai fost gasita și omorâtă în timp ce încercai sa fugi din tara.

- Iar din ai mei știe cineva ca nu sunt eu aia?

- Doar maicata știe ca nu ești tu aia, știe ce urma sa fac, pentru ca ea ma rugat sa te salvez pe tine, nu știe unde te-am adus și ce nume ai. A cerut sa nu ii spun restul planului.

- Ia spus lui Sebastian de plan?

- Nu, e prea idiot fratele tău, ar fi spus-o lui taică-tu. Ea a încercat în alt fel cu el sa vadă dacă îl poate salva ca și pe tine, voia sa vadă dacă el este ca tine, dar e departe de a fi ca tine.

- Dar ce se va întâmpla.

- Ai sa aflii la momentul respectiv, acum se pare ca tocmai ce a venit stiliștii noștri sa te ajute cu noua înfățișare, mâine vom merge într-un loc special sa faceți poze, trebuie sa aveți o casa ca de tineri căsătoriți.

- OK... Dar facultatea?

- Ce îți dorești tu, dacă vrei o faci, dar trebuie sa o iei de la capăt, dacă nu faci cu totul altceva, dar nu te gândi sa intri în politie, nu te gândi pana acolo, ceva cu care atragi cât mai puțin atenția.

- Crezi ca își vor da seama ca nu sunt eu aia?

- Nu vor prea avea cum și nici timp sa dezgroape morții, am dat pe știri și deja am văzut asa zisa ta înmormântare.

- Cu mama ai mai putut vorbi?

- Nu, am rupt definitiv legătură pe aeroportul de unde te-am răpit.

- Dar crezi ca tata a auzit vreo conversație, ști bine ca era greu sa vorbești fără sa ți se asculte telefonul.

- Eu și mama ta am avut telefoane speciale cu cartele și programe speciale, nu rămâne nicăieri conversația înregistrată, nimeni nu putea asculta ceva, poate dacă nu a fost atenta pe undeva pe la uși, depinde de ea, dar în rest nu.

- Bine! Sunt multe lucruri care încerc sa le diger, de planul asta nu as fi bănuit de el în veci, nu m-aș fi gândit la el niciodată în felul acesta. Nu știu ce ma așteaptă pe viitor dar sper ca trecutul sa nu ma bântuie.

Va urma...