Deși nu țin să mă justific, simt că trebuie să spun câte ceva despre "Frânturi". Mulți mă știți din "Ucide Clișeul!" – pseudocartea ironică prin care mi-am exprimat frustrările legate de acest site – sau prin intermediul cărților mele 'serioase' (defunctele "Ceață pe vârful muntelui"/"Chemarea Lumilor" și noua mea plăcere vinovată, care încă se ține tare: "Mormântul din Altar"). "Frânturi" va fi ceva nou, atât pentru mine, cât și pentru voi.
De-a lungul timpului, am creat destule fire narative și îmi place să cred că măcar câteva dintre personajele pe care le-am adus la viață au ajuns la inimile voastre. Dar ce se întâmplă cu ideile care nu se încadrează în proiectele mai sus enumerate? Merită să fie date uitării, doar pentru că nu servesc spre înaintarea unui curs deja stabilit?
Plimbându-mă prin acest cimitir al ideii, m-a înfiorat multitudinea de povestioare pe care le-am dat uitării. În căutarea a ceva măreț (pentru că să termini un roman e ceva măreț, indiferent de vârstă și nivelul la care ești ca scriitor), am uitat să mă distrez. Am uitat să mă las purtată de val.
Așa că, am decis să suflu praful de pe pietrele acestea funerare și să privesc sub ele. Mi-ar face plăcere să mă însoțiți.
P.S.: Mulțumiri persoanelor care m-au încurajat să încerc și treaba asta. This one is for you.
— A. D. Andreea, octombrie 2023.
Toate drepturile asupra poveștii sunt rezervate.
CITEȘTI
Frânturi: o colecție de povești fără sfârșit
Short Story| povestiri | poezii | eseuri Dragă cititorule, îți pun în față un experiment, o carte fără început, mijloc sau final. Poveștile din această colecție sunt scurte, idei pe care nu le-am dus nicăieri; pe unele nici nu-mi amintesc să le fi scris (...
