| povestiri | poezii | eseuri
Dragă cititorule, îți pun în față un experiment, o carte fără început, mijloc sau final. Poveștile din această colecție sunt scurte, idei pe care nu le-am dus nicăieri; pe unele nici nu-mi amintesc să le fi scris (...
Ființa se uita la tavan cu o apatie dulceagă – genul acela de dulce rânced, lipicios și apăsător. Nu-și amintea cum ajunsese în punctul acesta. Când văzuse ultima dată lumina zilei? Când inspirase altceva decât aerul stătut al celulei? Acea închisoare a trecutului nu avea ferestre, nici ușă, doar câteva poze, atârnând de tencuiala albă, crăpată pe la colțuri, prinse de fire roșii (nu avusese sfoară de altă culoare, dar era bine, mereu îi plăcuse roșul.)
De-a lungul anilor, hârtia își pierduse luciul. Dintre contururile șterse, ochi rotunzi o priveau. Erau copilăroși, înghețați în timp, iar ironia ochilor tineri, captivi în hârtia veche, fu aproape suficientă încât s-o distragă de la faptul că nu mai recunoștea persoana din fotografii.
Era... și nu era. Ea.
Alese o poză, una în care cealaltă ființă zâmbea; încercă să copieze expresia, linia fină a buzelor, lumina din privire... însă colțurile gurii o înțepară dureros, iar Ființa se văzu nevoită să renunțe.
Cândva, fusese moale și fină la atingere, maleabilă și plăcută. Mai era aceeași? Privindu-se, nu se mai revăzu în amalgamul de unghiuri ascuțite care o formau. Își prinse pielea de un colț și trase, dezvăluind materia uscată și veștejită de dedesubt.
Se schimbase.
Nu mai era ea, nu mai putea să fie, cealaltă ființă era o străină, o cu totul altă entitate. Și cu toate astea, încă-i plăcea roșul.
Straniu.
Iată ceva la care trebuia să se mai gândească. Prizonieră acolo, avea tot timpul din lume, la urma urmei.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
N-am murit (dar nici departe nu sunt) Vă las aici un textuleț cu care am participat la antologia realizată de Asociația „Artă de patru dimineața", în cadrul temei „Arestat în închisoarea trecutului". A fost o experiență super simpatică, iar dacă doriți să aflați mai multe despre proiect, vă invit să aruncați un ochi la site-ul asociației:) Versiunea digitală e disponibilă acolo și chiar mi-aș dori să vedeți cât de drăguț arată!
