| povestiri | poezii | eseuri
Dragă cititorule, îți pun în față un experiment, o carte fără început, mijloc sau final. Poveștile din această colecție sunt scurte, idei pe care nu le-am dus nicăieri; pe unele nici nu-mi amintesc să le fi scris (...
13:15. Doamna de la librărie nu mă recunoaște. Am trecut pe-aici și ieri și alaltăieri și... Și port mereu același ruj purpuriu și căștile mele mari, bleumarin. Ieri, mi-a povestit de belelele cu nu știu ce editură, ca unei prietene. Azi, nici nu se uită la mine.
S-o fi săturat să mă vadă în fiecare zi, răsărind dintre rafturile din spate – la care nu se mai uită nici naiba – de fiecare dată cu o singură carte. Una din aia îngustă și subțire, care-ți încape în buzunar (dacă porți blugi de bărbați, pentru că toată lumea știe că femeile n-au nevoie de buzunare.)
Încet, dar sigur, le dau gata raftul cu cărticele – și poate mi-ar face un discount pentru clienți fideli, dacă aș cheltui ceva mai substanțial; niciodată sub 14 lei 90, dar nici peste 22,45, precis. Țin socoteala.
Plouă. Cred că mi-am uitat umbrela la liceu. Mare noroc pe capul meu dacă o mai găsesc mâine. Cartea merge direct în buzunar, dar cu căștile ce fac? M-au costat cât 25 de cărticele – precis; și aici am ținut socoteala. Le scot și mi le pun sub braț, doar-doar le pot feri de stropii mari, leneși.
Orașul ăsta urâțel se face și mai dezagreabil când plouă.
„Câteva luni", îmi zic. Și după, o să mi se facă dor.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
