Apocalypsis

54 11 6
                                    

poezie

Când visează
Surorile-oracol văd
Cerul gol de stele, cu luna frântă-n două,
Inele saturniene rotindu-se etern,
Se rup, se sfarmă-n cosmos,
Rotindu-se și pier.
E gândul meu de sceptic,
E ceasul nostru rău,
Când ochii se destramă,
Când cerul epileptic
Răsfrânt e în inele,
Trei, șase, nouă,
Venera
Marte
Soare
Iar când visează, surorile-oracol văd luna frântă-n două.

E gândul meu de sceptic,E ceasul nostru rău,Când ochii se destramă,Când cerul epileptic Răsfrânt e în inele,Trei, șase, nouă, VeneraMarteSoareIar când visează, surorile-oracol văd luna frântă-n două

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

„E sfârșitul lumii."

— mama, despre poezia asta, de unde și titlul:)

1 martie fericit, dragilor! Ce mai faceți, cum sunteți? Eu de abia am așteptat primăvara, mi-era dor de vremea frumoasă, de soare și de verdeață. Cu ocazia asta, am zis să încerc să-mi scot din sistem vibe-ul tenebros de peste iarnă:) Bine, nu-i ca și cum o să scriu doar chestii happy acum, dar vreau măcar să mă prefac că fac puțină ordine de primăvară. 

Frânturi: o colecție de povești fără sfârșitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum