nemărginire

9 4 2
                                    

poezie

un pește congelat
mă privește
de pe catafalcul lui
de gheață.
are ochi de sticlă,
ochi ca două pelicule
tulburi.
când te gândești
că ochii ăștia au văzut
cândva
adâncurile oceanului atlantic...
furculița îmi atârnă greu în mână.
ciudat.
când mi se sparg între canini,
ochii ăștia nu au gust de nemărginire.
sunt doar râncezi.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: 2 days ago ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Frânturi: o colecție de povești fără sfârșitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum