decupaje

41 9 7
                                    


s-a născut prin cezariană,

dintr-un gând rătăcit,

iubirea.

o iubire pe la 3 noaptea, cu fum de țigară în ochi

și

(îți aștept mesajele)

și

tresăltări de inimă

și

(nici măcar nu contează, nu-i așa?)

și

glume pe care le înțelegem doar noi

și

(stop)

pe loc, repaus! am ucis iubirea asta clandestină,

am îngropat-o într-un mormânt puțin adânc

și

(la primăvară, când înfloresc caișii sălbatici)

o să-i dezgrop oasele și o să le beau măduva

până la ultimul strop.

poate e cazul

să-mi țin gândurile în colivie

și dacă se mai rătăcește unul și

(din întâmplare)

ajunge la tine, 

te rog să-l omori repede și cu milă, 

să-l săruți înainte să-l îngropi

într-un mormânt puțin adânc,

iar la primăvară

să-i pui oasele într-un plic și să mi le trimiți prin poștă,

la adresa pe care nu ai cunoscut-o niciodată. 

Două capitole în succesiune rapidă, ca să mi se șteargă păcatele

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Două capitole în succesiune rapidă, ca să mi se șteargă păcatele. Pentru cine are chef de o bârfă, hai să vă dau un update despre fata din spatele ecranului.  Am dispărut o vreme (nu zău!), timp în care am avut cel mai belea academic comeback, m-am reinventat, am dus-o bine și (atenție, de aici o iau cu promptitudine în jos) cred că m-am îndrăgostit – deși „îndrăgostit" e un cuvânt cam prea serios pentru mine... – drept urmare, fațada mea destinsă și nonșalantă s-a dus dracului și acum mă aflu într-un fel de purgatoriu autoimpus, din care nici să vreau n-aș ști cum să ies.

Lăsând deoparte dramatismele (cu mare accent pe dramatizare), există aproximativ un milion de lucruri mai productive pe care să le fac cu timpul meu, decât să mă gândesc la ochii albaștri ai unui specimen masculin, dar măcar e o sursă incredibilă de inspirație pentru scris. Bineînțeles, mai exagerez și eu (e ceva ce vine la pachet când decizi să te faci scriitor) și tot ce pot spune e că, indiferent ce iese, eu rămân cu niște schițe/poezii care chiar îmi plac (poate dracii pe care îi am anulează perfecționismul, who knows)

În orice caz, mi-a fost dor de voi! Sper că nu am nimerit în Vestul Sălbatic, să fiu doar eu și plantele alea care se învârt prin deșert (și eventual soundtrack-ul ăla clasic). Tot ce pot spune e că am adunat material pentru MDA și CMSDT șiiiiii m-am hărnicit și am scris o antologie cu tot felul de schițe și povești scurte, dar despre asta o să vorbesc altădată, când sunt sigură ce să fac cu ea lmao. Mersi că încă sunteți aici, vă pup!!!

Frânturi: o colecție de povești fără sfârșitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum