În Brațele Pericolului

Capitolul 26

Partea 1

Xander

Mă trezesc de dimineață, cu ochii pe tavanul de un alb imaculat al camerei luxoase din casa lui Panella, și știu că astăzi este ziua cea mare. Am așteptat destul. Sunt pregătit să-l ucid pe nenorocit și să pun capăt acestui calvar în care mă aflu, pentru că nu mai pot sta nici măcar o secundă despărțit de Skyler.

Așa că, mă dau jos din pat și îmi încep ziua punând deja planul în aplicare, nelăsând nici un minut să treacă în care să nu fiu cu un pas înaintea lui.

Iau telefonul și îl sun pe Trevor, care răspunde după câteva momente.

— De când ești așa matinal? Se aude vocea lui, întrebându-mă, mormăind morocănos că l-am întrerupt dintr-un vis xxx, în care el și două blonde erau protagoniștii.

Îmi dau ochii peste cap și îmi întorc privirea spre ceas, care arată ora 7:30 dimineața, ceea ce poate fi mult prea devreme, dar în momentul acesta, nu îmi pot permite să pierd timpul.

— Fă-ți o labă și o să-ți treacă, îi răspund, rânjind băiețește. Astăzi este Ziua Judecății, continui să-i spun, referindu-mă la ziua de azi ca ziua în care Panella va fi judecat pentru greșelile lui, mortal. Sau mă rog, o să se întâmple diseară. O să pun un glonț în capul nenorocitului.

— Ascult, îmi răspunde Trevor, dintr-o dată mult mai alert și mai serios. Mai spune-mi o dată care-i planul, continuă și aud un foșnet de fundal, probabil îmbrăcându-se, pregătindu-se pentru ce va urma.

Încep să îi explic fiecare pas a ceea ce va urma să se întâmple astăzi.

Panella încheie astăzi o afacere foarte importantă și profitabilă pentru organizația lui. Va trebui să-l însoțesc, ca mâna lui dreaptă, la această întâlnire de afaceri, unde va semna un contract cu un spital din New York pentru a-i vinde organe pe care Panella le obține într-un mod cât se poate de ilegal.

La această întâlnire, Panella și șeful spitalului în cauză, doctorul Hugh Jefferson, un alt nenorocit ce calcă pe cadavre pentru a-și spori afacerea, vor fi prinși în flagrant, chiar de poliție, pe care Trevor o va conduce acolo. Însă pe Panella n-o să-l las poliției, simțind nevoia să mă ocup eu singur de el. O datorie morală ce o am față copilul de 14 ani ce a crezut în bunătatea unui nenorocit ce a vrut doar să-l transforme în propriul lui animal de companie.

— Sună atât de simplu, spune Trevor, după ce termin de enumărat pașii planului. Davis știe despre tot ceea ce se va întâmpla astăzi? Mă întreabă, citindu-se în tonul lui o ușoară urmă de îngrijorare, pe care decid să o ignor.

— Oarecum. Știe că Panella va fi prins în flagrant astăzi, o să vină și el, dar, doar noi doi știm ce se va întâmpla cu adevărat cu Panella în seara asta și vreau să rămână așa, îi spun, pe un ton dur cu o notă de amenințare în glas.

—Știu.

Îmi răspunde scurt, pe același ton dur, neplăcându-i felul în care i-am vorbit, dar chiar nu-mi pasă. Am lucruri mult mai importante pentru care să-mi consum energia acum, cum ar fi faptul că astăzi va fi ultima zi pe care mi-o voi petrece alături de Panella, după care mă voi elibera și voi putea să respir ușurat.

Fără demonii trecutului pe urmele mele. Fără sunetul armelor răsunând în spatele meu. Fără teama că voi face o greșeală și ea ar putea plăti pentru ea.

Îi închid lui Trevor și îmi pun telefonul în buzunarul de la spate. Îmi iau jacheta pe mine, ascunzându-mi pistolul la spate, după care cobor scările și merg direct la bucătărie. Acolo, pe unul dintre scaunele înalte de lângă masă, stă nimeni altul decât Albert Panella, sorbindu-și liniștit cafeaua, în timp ce citește ziarul.