Introducere Ea

2.8K 116 7
                                    


Introducere Ea

Se spune că în timp rănile se vindecă. Însă nimeni nu menționează cicatricile ce vor rămâne ca amintire a rănilor, nimeni nu-ți explică cum să treci peste o durere, nimeni nu-ți oferă un set de instrucțiuni clare pe care să le urmezi pentru a trece peste. Și este greu, este al naibii de greu, dar totuși o faci, terminând fiecare zi cu speranța că mâine va durea mai puțin.

Pot spune că viața mea este împărțită în patru acum: viața mea înainte de a-l cunoaște pe Xander, viața mea după ce l-am cunoscut pe Xander, viața mea după ce l-am pierdut și cea din momentul în care l-am regăsit.

Xander. Xander. Xander.Xander.

Un nume cu o rezonanță atât de puternică încât de fiecare dată când îl gândesc îi pot simți ecoul cum răsună în inima mea. Hilar, nu-i așa? Să-ți ai tot universul învârtindu-se în jurul unei singure persoane. Unii ar spune că este chiar patetic, rușinoș, chiar și eu aș fi spus același lucru până când am ajuns să o trăiesc pe propria piele, dar nu regret nimic, nu am cum, deoarece acea perioadă din viața mea în care el mi-a fost centrul universului m-a învățat multe. El m-a învățat multe.

Am învățat că familia nu este definită de legătura de sânge. Am învățat că cel mai ușor mod prin care poți răni pe cineva este prin cuvinte. Am învățat că fiecare secundă din viața omului contează. Am învățat să nu las frica să mă conducă, să lupt pentru visele mele, să sper, să visez, să cred.

Dar cel mai important, am învățat să iubesc. Să-l iubesc.

Cu el mi-a început cu adevărat viața, iar în momentul în care el a fost luat de lângă mine, am crezut că s-a și terminat. Dar am învățat să trăiesc din nou, chiar și fără el, chiar și dacă a trebuit să mă trezesc zile la rând plângând și suspinând de dorul lui, am învățat să trec peste.

Cinci ani.

Cinci ani în care am simțit că trebuie să iau totul de la zero, să învăț din nou să mă ridic și să merg de una singură, ca un nou născut. Să-mi clădesc viitorul în care el nu va fi prezent, în care va exista doar amintirea bine întipărită a imaginii lui în inima mea. Dar am reușit, am învățat să trăiesc fără el și mi-am format propria viață, în care singura persoană de care trebuie să depind sunt eu. Și totul intrase pe făgaș normal până în momentul în care i-am reîntâlnit privirea.

Cinci ani mai târziu, un alt Xander, aceeași conexiune.

În Brațele PericoluluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum