În Brațele Pericolului

Capitolul 27

Partea 2

Xander

Nenorocitul este foarte greu. Mă chinui puțin să-l ridic și să-l arunc pe bancheta din spate, dar reușesc într-un final și printr-un efort substanțial. Îi leg mâinile și picioarele strâns, după care fac un pas în spate și îmi trag sufletul pentru o secundă, privindu-l.

Nu-mi vine să cred că în sfârșit se întâmplă. Îl am pe Panella inconștient și legat pe bancheta din spate a propriei lui mașini și nimic nu îmi oferă o satisfacție mai mare în acest moment, poate doar dacă ar fi fost mort, dar toate la timpul lor.

Îmi scot telefonul din buzunar și îi trimit un mesaj scurt lui Trevor, spunându-i că poate porni împreună cu Davis și poliția spre vila lui Jefferson. Apoi, ocolesc fața mașinii și deschid portiera, așezându-mă la volan, luând o țigare din pachetul ce îl am în torpedo și aprinzând-o. Inspir adânc și expir fumul lăsându-mi capul să se odihnească pe spate.

Privirea îmi fuge spre oglinda retrovizoare și îmi trebuie toată puterea pentru a mă stăpâni și a nu pune un glonț în capul lui Panella chiar acum. Dar unde ar mai fi distracția? Vreau nenorocitul să mă privească în ochi când îi ofer lovitura fatală.

Știu că poate nu procedez corect. Știu că, dacă voi fi prins, voi fi trimis la închisoare pe viață pentru crimă cu premeditare, de aceea am gândit acest plan până la cel mai mic detaliu încât să împiedic asta. Nu vreau să o pierd pe Skyler pentru neatenția mea, dar știu că, dacă îl voi lăsa pe Panella polițiștilor nu voi rezolva nimic. Panella este un om influent chiar și în spatele gratiilor, având conexiuni cu majoritatea secțiilor de poliție, câte un om infiltrat printre fiecare, cum a fost și Zack.

Nu pot să risc asta, preferând să-l știu mort dacă asta îmi va oferi liniștea și siguranța lui Skyler.

Arunc țigarea în momentul când aud sirenele mașinilor de poliție apropiindu-se de vila lui Jefferson și închid rapid portiera, pornind mașina, fiind sigur că dispar din zonă în momentul în care ei ajung.

Nu știu pentru cât timp conduc, dar simt că timpul zboară cu toată adrenalina ce îmi pulsează în vene. Încerc să fiu atent la drum, dar privirea îmi fuge inevitabil spre Panella, ce este încă, cât se poate de leșina pe bancheta din spate, puterea electroșocului fiind destulă cât să nu-mi facă probleme până ajungem la depozit.

Dintr-o dată telefonul îmi vibrează pe scaunul pasagerului, anunțând un mesaj. Îmi întorc scurt privirea spre el.

L-am prins pe Jefferson.

Telefonul îmi vibrează din nou.

Dar nenorocitul a început să dea vina pe Panella, iar acum polițiștii au pornit în căutarea lui. Davis și-a ieșit din minți. Unde ești?

Înjur printre dinți și îi trimit un mesaj înapoi.

Sunt aproape la depozit. Ține-i ocupați, cu Davis o să discut eu după. Totul o să se termine în curând.

Arunc o privire spre Panella, care începe să se foiască încet și știu că nu mai am mult timp la dispoziție până ce se va trezi, când primesc un nou mesaj de la Trevor.

Nu-mi place situația, Xander. Poate ar trebui să-l aduci înapoi.Lasă polițiștii să se ocupe de el și nu-ți păta mâinile.

Decid să nu-i mai răspund și îmi închid telefonul, aruncându-l înapoi pe scaunul pasagerului și încetinind mașina când depozitul mi se arată în față.

Mâinile mi-au fost pătate de mult.

**

Aproape termin de legat pe Panella de scaunul ce este amplasat în mijlocul depozitului, exact în același loc în care Zack și-a găsit sfârșitul, când începe să-și recapete cunoștința, gemând de durere, probabil simțind cum o mie de ace îi sunt înfipte în corp.