CAPITOLUL 2

514 41 0
                                    

WILLIAM

— Glumești?...

Întreb eu cu un râset isteric.

—... spune-mi că glumești!

Philip scutură din nou din cap. Râd isteric de m-ai bine de un minut și tot nu-mi vine să cred că e real.

Tabără? O tabără? Cu asta vrea Daryl Ghilbert să mă convingă să fiu șef? Trimițându-mă într-o tabără de doi bani?!

— Nu plec!

— Nu ai altă soluție. Fie vi, fie rămâi pe străzi. Sunt cuvintele tatălui tău, nu ale mele!

Rahat puturos! Și ce ar trebui să fac acum?

Nu-mi doream să merg într-o tabără plictisitoare. Nici măcar n-am interesul ăsta! Prefer să stau în New York cu prietenii mei de cât într-o colibă urât mirositoare cu labagii puturoși!

— Și acum ce? Îmi i-au și casa?

— Practic...ei au cumpărat-o. Îmi pare rău puștiule, dar cu legea naturii nu te joci!

Pe naiba.

— Spune-i tatei că refuz, poate să-mi ia și alocația că nu mă duc!

Philip îmi aruncă o privire.

— Ști că o să o facă!

— Firar, da, știu!

Sunt prins între ciocan și nicovală, nu știu ce să fac. Nu vreau să-mi părăsesc prietenii, dar nici fără bani nu vreau să rămân.

— E alegerea ta William...

Îmi trec mâinile prin păr fiind iritat. Nu mă pregătisem moral pentru așa ceva, dar tata era în stare de orice. Într-un final izbucnesc:

— Trebuie să dau un telefon!

— Formez numărul?

— Da te rog!

Philip îmi dă telefonul, iar peste câteva minute vibrează iar eu mă răstesc:

— Dacă crezi că mă voi duce într-o tabără de căcat, atunci ți s-au urcat banii la cap!

— Păstrează tonul m-ai încet...

Mormăie tata.

—... n-am chef să mă cert cu tine, ai ceva de comentat, comentează-i locotenentului Jonson, nu mie!

Îmi dau ochii peste cap.

— Și l-ai trimis pe Philip ca să mă ducă în tabără?

— A fost o alegere grea, dar eu și mama ta am decis să-ți arătăm că ți-ar prinde bine o pauză de la petreceri și bătură...

— Ce-i asta?...

Îl întrerup eu supărat.

—...vreo pedeapsă?

GREEN FLAME Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum