GREEN FLAME

CAPITOLUL 33

JENNA

Două săptămâni m-ai târziu.

Timpul parcă ar sta în loc, chinuindu-mă din ce în ce m-ai tare, iar lipsa lui, mă apasă și m-ai adânc. Will plecase, știam că o să se întâmple dar faptul că ne trimitem mesaje și ne sunăm aproape în fiecare zi, îmbunătățește situația. Dar lucrurile merg prost. Este ultima zi de tabără iar copii trebuie să plece, iar eu sunt și m-ai tristă.

— Pa domnișoara Jenna!

— La revedere domnișoara Jenna!

Unul câte unul îmi dau câte o îmbrățișare apoi pleacă la părinții lor.

— O să m-ai vin anul viitor domnișoara Jenna!

Zice micuța Daisy și îmi dă un pupic pe obraz iar mie mi se înmoaie inima.

Zâmbesc și o pup și eu pe obraz spunând veselă:

— Abia aștept să ne vedem!

— Hei Jenna...

Intervine Jake.

—...de la mine nu-ți i-ei rămas bun?

Aș fi preferat să nu, dar sunt politicoasă.

— Sigur, pa Jake!

La ce față a făcut, sunt sigură nu aștepta un asemenea răspuns.

— Nu-mi dai o îmbrățișare?

— Um...da bine!

Mă apropii de el și îi dau o îmbrățișare scurtă. Mă retrag când îi simt respirația pe gâtul meu.

— Pa!

Jake o ia pe Daisy de mânuță spunând:

— Ne vom m-ai întâlni noi!

Dau din cap încet. Jake și Daisy pleacă și ei. Ceva îmi cuprinde talia, și când mă uit în jos, îl văd pe Finn.

— O să îmi fie dor de dumneavoastră!

Îi ciufulesc părul și mă las pe vine.

— Și mie o să-mi fie dor de tine. Ne vedem la anul?

— Da. O să-i zic lui tati să mă aducă înapoi!

Chicotesc și îi dau un pupic pe obraz.

— Cu siguranță! Apropo, Will te salută!

— Și eu îl salut, de ce a plecat m-ai devreme?

— Apăruse o urgență, dar nu-i nimic, o să ne revedem curând!

Sper.

Sigur că, vorbeam m-ai mult pentru mine, speram să își rezolve problemele, și să fie totul din nou așa cum era înainte. Noi doi. Împreună și fericiți.

— La revedere!

— La revedere Finn!

☄. *. ⋆

— A fost o lună bună, nu crezi?

Îl mângâie pe Sparkey care stă lângă mine jos în dubiță. Încă mă gândesc la Will. Îi simt lipsa. Mi-e dor să-i văd chipul frumos, mi-e dor să mă atingă...

— Jenna?

Clipesc și ridic capul când tata e lângă mine.

— Da?

— Ziceam că...

Oftează.

—...nu m-ai contează. Iar ești cu capul în nori?

— Scuze tată... n-am vrut.

Tata mă trage la pieptul lui mormăind puțin nemulțumit:

— Are legătură cu Ghilbert?

Dau din cap încetișor. Tatei nu prea ia convenit faptul că Will m-a lăsat baltă, dar el nu m-a lăsat baltă, așa cum crede tata, mi-a promis că se întoarce, și am încredere în el. În iubitul meu.

— Știu că nu-ți place de el, dar a fost singura persoană care chiar mi-a făcut vara m-ai interesată!

— Știu scumpo. Dar nu-mi place să te văd că suferi!

— Nu întotdeauna lucrurile merg după cum ne așteptăm. Asta spunea mama!

Pe chipul tatei se afișează un mic fulger de durere. Amândoi i-am simțit lipsa, dar înainte să moară, mama mi-a spus: ,,să nu-ți lași tristețea și durerea să te domine Jenna, lasă lucrurile să-și urmeze cursul. Bucură-te de ce-i frumos, și nu uita că, eu mereu voi fi cu tine"

De asta încerc să văd mereu partea pozitivă a lucrurilor. De asta râd mereu și ofer afecțiune, pentru că, asta și-a dorit mama.

— Mama ta chiar știa ce să spună ca să mă încurajeze. Era unică. Exact ca și tine. Semeni foarte mult cu ea, să ști!

Zâmbesc.

— Cât de des te gândești la ea?

— Mult m-ai des de cât îți imaginezi. Dar știu că Stella și-ar dori să fiu fericit. De asta te am pe tine. Tu ești darul pe care mi l-a lăsat și i-am jurat că o să am grijă de tine.

— Crezi că... dacă mama ar fi aici? Ar fi de acord să mă văd cu Will?

— Ști că mereu a fost pozitivă. Dar eu, nu știu ce să cred despre băiatul ăla.

— Este minunat. Crede-mă...eu și Will am făcut atâtea lucruri, pe care nici nu mi-am imaginat că le voi face!

Îi povestesc tatei despre dansul nostru în ploaie, apoi experiența noastră la focul de tabără — excluzând partea cu sexul, bineânțeles.

— ... și mi-a promis că se întoarce, doar trebuie să aștept. Te rog, să nu-l urăști, are și el problemele lui!

— Ști că nu-s omul care să poarte pică. Nu am nimic împotriva lui. Eu vreau să te văd fericită!

Și acum, în toți anii ăștia, conștentizez încă o dată, că am cel mai bun tată din lume.

— Ce-ar fi să mergem acasă? O să comandăm ceva de mâncare, să facem o seară tată fiică? Sărbătorim încheierea primului sezon.

Zâmbesc și îl îmbrățișez strâns.

— Mi-ar plăcea enorm!

Tata îmi dă un sărut pe creștet și pleacă la volan. Pornește motorul dubiței și ne îndreptăm înapoi spre casă.

Întorc capul spre geam și îl mângâi pe Sparkey pe căpușor, lăsând în urmă tabăra și toate amintirile petrecute în ea. Dar curând, mă voi întoarce și voi crea altele. Cu Will.