GREEN FLAME

CAPITOLUL 13

JENNA

Mă aflu în atelierul de olărit al bunicului Christopher. Copii stau câte doi la fiecare măsuță în timp ce eu le-am spus să facă o vază pentru a o păstra ca o amintire a generației lor în tabără. Firește că îi ajut și eu explicandu-le cum să înceapă și cum să de-a doarmă fie unui bol fie a unei vaze.

— Domnișoara Jenna...

Zice Iris ridicând mâna de parcă ar fi la școală.

—...mi s-a turtit vaza...

Încep să plângă iar eu mă apropii și mă las pe vine.

— Ooo nu plânge Iris drăguța mea. Hai să vedem ce putem face!

Mă uit la vaza ei cu o formă ciudată. Este puțin îndoită la gură, dar nu-i nimic.

— Eu cred că e minunată! Ști de ce?

— De ce?

— Pentru că orice om are defectul lui personal, însă asta îl face special...

Îi explic eu.

— ...asta se aplică și în cazul vezei tale. Are un defect, dar asta o face specială.

Îi dau peste năsuc ușor iar ea zâmbește.

— Hei Luca, vaza mea e specială! Așa a zis domnișoara Jenna!

Chicotesc și îi dau un pupic pe frunte. Ce-mi m-ai plăceau copilașii ăștia! Sincer, i-aș pupa pe fie care în parte.

După ce terminăm bolurile și vezele, le lăsăm să se usuce iar copii își spală mâinile. Următoarea noastră activitate este să învățăm ghidul unui supraviețuitor. Așa că după ce termină unul câte unul, ies din atelier iar eu închid ușa.

— Haideți să n așezăm pe scaunele! Adică, pe buturugi!

Copii râd și alergă spre buturugi. Se așează iar eu stau în picioare.

— Vreau să facem ceva m-ai special astăzi. Vreau să vă îndemn să învățăm împreună, s-au m-ai bine zis...

Chicotesc.

—... să ascultăm câteva sfaturi pentru supraviețuire. Să-i spunem: ghidul supraviețuitoru-lui!

Copii belesc ochii la mine iar eu, încep să povestesc. Nu departe, tata îi învață pe băieți cum să tragă cu arcul. Mă uit la Will care ține în mână un tir și pot citi pe chipul lui că habar n-are cum se folosește.

Will era nostim. Îmi plăcea de el, dar mă tot simt incomod când îl zăresc cu erecții. Da, s-a întâmplat de două ori... și plus, mi-a zis că e normal să avem reacții de genul, dar n-am să spun că m-am gândit la penisul lui jumătate de oră întrebându-mă, oare de ce i se ridică atât de repede?

O Doamne...nu! Nu pot să cred că mi-am dat întrebarea asta!

Realizez că copii încă se uită la mine iar eu mă holbam la Will în timp ce ei așteaptă să le spun tactica de supraviețuire.

Îmi dreg vocea.

— Bine, să nu o m-ai lungim, pentru a supravețui, aveți nevoie de...

☄. *. ⋆

Bine, recunosc nu am fost în apele mele la cursul supraviețuitoru-lui, chiar nu înțeleg. Și nici copii nu cred că au înțeles prea multe...of!

Însă spre seară, după ce m-am asigurat că sunt cu toții în cabane, fac curat pe terenul unde s-au jucat. Strâng mingile, apoi m-ai mătur gunoiul care s-a adunat iar într-un final, plec spre cantină ca să i-au niște resturi pentru Sparkey.