CAPITOLUL 28

302 20 2
                                    

JENNA

În timp ce afară plouă cu găleata, tună și fulgeră, eu stau bine mersi în pat cu Will lângă mine. Habar n-are cât de fericită sunt că e lângă mine acum. Și faza cu rujul... Doamne ce drăguț a fost!

— Rămâi peste noapte.

— Sigur că rămân, în plus... chiloții mei încă sunt uzi!

Așai, Will e nevoit să stea cu un prosop învârtit în jurul taliei. Îmi părea rău de el, dar hainele lui,erau toate ude, la fel ca ale mele. Dar eu m-am schimbat. Port chiloții și un tricou larg imprimat cu poza lui Taylor Swift.

— Nu a fost o întrebare, a fost un ordin!

— Ohoo... îmi place partea asta a ta. Autoritară.

— Nu sunt autoritară. Ei, sunt, dar nu tot timpul, de fapt, sunt o persoană foarte pozitivă!

Will îmi dă câteva șuvițe de păr într-o parte de pe frunte.

— Asta am remarcat din prima. De fapt, cred că a fost primul lucru care m-a făcut să mă atașez de tine!

— Da nu te cred... în prima zi când ne-am cunoscut părea că alt ceva voia să se atașeze de mine.

— Să nu mă condamni, arătai bestial în salopeta aia!

Chicotesc și îi dau un pupic pe obraz.

— Ce dulce ești.

Will mă răstoarnă pe spate și stă deasupra mea.

— Ști la ce m-am gândit zilele astea?

— Dacă zici că la mine, o să-ți râd în față.

— Și la tine, dar m-ai mult la o propunere.

— Ce propunere?

Întreb eu curioasă.

— Mă gândeam, dacă cumva... mâine spre seară să mă lași să te scot la o întâlnire?

Inima mea face o tumbă de fericire.

— Mi-ar plăcea enorm să ies la o întâlnire cu tine! La ce oră?

— Ce spui dacă ieșim pe la vreo 19:00?

— Mi-ar plăcea!

Este și ora când copii sunt liberi deci sunt și eu liberă.

Will zâmbește începând să mă gâdile cu nasul pe gât iar eu chicotesc.

— Te iubesc...

— Și eu te iubesc.

Începe să mă gâdile iar eu mă vârcolesc când în dreapta când în stânga râzând în hohote.

— Gata...gata...

— A, ce? Nu aud...

— Bruhahah! Nu m-ai pot!

Și nu știu cum dar când dau să ridic piciorul îl lovesc chiar acolo unde îl doare cel m-ai tare. Will se oprește și mârâie căzând pe saltea.

— O Isuse, nu am vrut, jur...

Zic eu și mă ridic în genunchi.

—... te-am lovit tare?

Will mârâie gutural închizând ochii apoi răsuflă adânc.

— Doar...mmm... dă-mi un minut.

Era amuzant, dar tot o dată îmi era milă. Mă aplec puțin și îi dau un sărut scurt pe buze.

GREEN FLAME Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum