Moon-he
Scot repede pistolul din buzunar și îl îndrept undeva în spatele lui Jungkook. Acesta era încremenit. Probabil credea că o să îl omor.
"Gata cu asta!" eram gata să trag.
Jungkook se sperie la auzul glonțului care trece la câțiva centimetri de partea stângă a feței lui.
"Ce ai pătit?!" urla acesta la mine.
"Uită-te în spate"și îi arăt un bărbat împușcat în mijlocul frunții. Acesta face ochi mari.
"Ce e cu ăsta?"
"Ei bine eu un fel de asasin trimis de Choi hyung-min. Știam că se scunde prin casă,dar voiam să vad ce față vei face la vederea armei.
Acesta se încruntă și se apropie de mine lipindu-mă de perete. Își așează mâinile pe talia mea,tragadu-mă mai aproape de el până cand nu mai era nici un pic de spatiu între noi. El își apropie buzele de ale mele,dar îmi acopăr gura cu mâna. Nu voiam să îl las să mă sărute,ori cum deja m-am atașat prea mult de el.
Jungkook îmi ia mână. Își plimbă mâinile prin părul meu și...nu îmi dau seama,dar mă sărută în cel mai frumos mod posibil,făcându-mi inima să sară din piept. Mă desprind din sărut și mă uit în ochii lui.
"De ce ai făcut asta?"întreb cu respirația întretăiată.
"Să spunem că am vrut sa îți văd reacția"
"Știi că m-ai provocat și nu o să scapi cu asta,nu?"
"Ei bine nu îmi e frica"spune cu un rânjet pervers pe chip.
Îmi iau telefonul și îl sun pe unul din angajați ca să facă curat apoi îl duc pe Jungkook în camera mea și încui ușa.
Jungkook ~
Mă trezesc singur în camera lui Moon-he. Eram dezbrăcat pe jumătate,iar langa mine era un bilet pe care scria:"coboară jos când vezi asta,am terminat mâncarea(pe bune de data asta):)". Nu știam dacă să am încredere. Data trecută când am acceptată m-am trezit în pușcărie.
Decid totuși să cobor,așa cum eram fiindcă nu îmi găseam pe niciunde tricoul. Jos,Moon-he și Min-ho discutau. Se pare că discuția era serioasă ținând cont că atunci când am coborât nu am fost observat de niciunul din ei. Mă apropii de ei. Moon-he mă văzuse fiindcă îmi trimitea priviri care spuneau "nu e o postură bună în care să apari în fața lui Min-ho ". Eu nu o bag în seamă,ba chiar îi fac în ciudă.
"Iubit-o! Unde mi-ai aruncat tricoul aseară? L-am căutat,dar nu îl găsesc nicăieri." iar Min-ho face acea privire geloasă și complet confuză pe care o așteptam.
"Ce vrei să spui? Nu am umblat cu tricoul tău. Și nu îmi aduc aminte să fi stat cu tine aseară"spune calmă neintrându-mi în joc.
"Ei bine atunci...să îți amintesc. Aseară te-am sărutat,iar tu m-ai încuiat..."
"Stai cuminte...! Chiar cred că ai băut deci..."dar nu apuca să termine că Min-ho o întrerupe.
"Eu cred că trebuie să plec" zice și se uită urât la mine.
O îmbrățișează pe Moon-he și pleacă."Bine că a plecat"spun pocnindu-mi degetele.
"De ce ai făcut asta? De ce l-ai rănit? Știi că mă place și totuși..."
"Tu de ce omori atâția oameni fără să îți pese,știind că îți faci rău singură?!" îmi simțeam inima sărindu-mi din piept.
"Eu...nici eu nu știu,dar e prea târziu să mai dau înapoi."
"De ce ar fi prea târziu? Hai să fugim pe o insulă. Putem trăi acolo pentru restul vieții. Noi..."
"Nu se poate...!Faptul că m-am îndrăgostit de tine este un compromis. Eu...fac asta cu un scop."
Astea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat înainte să intre la subsolul casei. Îmi venea să plâng. Simțeam cum inima mi se crapă în o mie de bucăți. O iubeam. Nu îmi venea nici acum sa cred că mă îndrăgostisem de o persoană ca ea.
Un compromis? Nu puteam să îmi dau seama dacă asta e de bine sau de rău. Avea dreptate. Iubirea te face slab.
Fără să îmi dau seama eram în genunchi, plângând.
***Moon-he
Scot o țigară pe care o aprind. Știam că îl rănisem. Faptul că el își dorea o viață buna alături de mine mă făcea să mă întristez știind că nu îi pot oferii asta niciodată. Am 8 companii de condus. Toate îmi aduc un profit uriaș. Pe toate le-am câștigat murdărindu-mi mâinile. Erau ale mele doar din minciuni și crime. Era greu de spus cât de greu mi-a fost ca să ajung aici. Am devenit o cutotul altă persoană față de cea de acum 7 ani.Faptul că mă îndrăgostisem de acest băiat este cel mai ciudat lucru pe care l-am făcut în viața mea și mă afecta foarte mult. Nu știam ce va face Min-ho din gelozie. Azi când a venit la mine a spus că trebuie să îl abandonăm fiindcă dă influență proastă și ne împiedică foarte mult în misiuni.
Avea dreptate pe jumătate. Când m-am rănit eu pentru cineva? Când am lăsat eu oameni să scape pentru cineva?
Cu toate că avea dreptate l-am refuzat,enervându-l și făcându-l și mai gelos. Min-ho chiar îl ura. Știam că în viitor asta va crea probleme,dar nu puteam face nimic. Îmi e prea greu.
![](https://img.wattpad.com/cover/347471552-288-k501157.jpg)
CITEȘTI
Gangster paradise 1
FanfictionJungkook John un mafiot căutat de peste 50 de țări,revine în țara natală după un an de când se ascundea în insula Palwan(Filipine). Acesta se întâlnește printr-o colaborare cu Kang Moon-He,o criminală în serie. Ea urăște dragostea ,dar fiind sedusă...