Gangster paradise 1

Capitolul 11

~pov Moon-he ~

   Trebuia să îl folosesc pe Jungkook drept momeală deoarece polițiștii găsiseră dovezi precum că eu îl omorâsem pe Tae-Sung și cum nu aveam pe cine să dau vina pentru a mă scoate,Jungkook era cea mai bună alegere.

   Știam că nu îi va plăcea acolo cu toți tipii ăia, dar fiindu-i datoare, l-am trimis pe unul din oamenii mei să îl apere de pușcăriașii agresivi de acolo.

   Părăsesc secția de poliție și mă îndrept spre mașină. Mă așez în scaunul șoferului. În spatele meu se auzea un ticăit slab care bătea un ritm constant.

   Sar din mașină când sunetul crește în ritm. O bombă. Fug cât de repede pot, dar mașina explodează aruncându-mă într-un perete. Impactul a fost foarte puternic. Auzeam un țiuit și amețisem destul de rău,dar reușesc să mă dezmeticesc și să mă ascund după un perete chiar când poliția ajunge acolo.

   Mașina era complet arsă. În plus mai avariasem câteva mașini care erau aproape când  explodase. Cineva voia să mă omoare,dar nu puteam să îmi dau seama cine,deoarece aveam mulți dușmani.

   Din fericire mașina avea montată o cameră ce era pornită tot timpul. Așa puteam afla cine îmi pusese bomba în mașină. Speram doar ca filmările să nu se fi șters. De altfel se putea spune că sunt în pericol,iar Jungkook la fel.

   După ce îmi revin puțin îl sun pe Min-ho și îi spun să vina după mine și să mă ducă la ascunzătoare.

***

   Tipul care îmi puse bomba în mașină era un prieten bun cu Tae-Sung. Probabil aflase că îl omorâsem și voia să se răzbune. Le spun să îi acceseze locația și să îl trimită pe Min-ho în spatele meu cu o armă. Știam că ceva nu era în ordine. Nu voiam să folosesc pe nimeni ca momeală așa că decid să fiu eu.

   Îl găsesc repede. Se pare că și el mă căuta. Trec pe lângă el prefăcându-mă că nu îl cunosc. Acesta se întoarce încet pe călcâie și mă urmărește până într-un loc abandonat. Voia să mă răpească. Nu protestez când acesta îmi pune mâna la gură,doar mă prefac că leșin.

   Acesta mă târăște până într-o clădire abandonată unde mă leagă de un scaun și îmi dă cu apă pe față. Se apleacă spre mine și rânjește când vede că îmi deschid ochii. Îl scuip din toată scârba posibilă pe care o aveam în mine.

"Al naibii prost! Nu te-ai  schimbat din liceu. Tot un urât și o javră ești."

"Iar tu tot o cățea!"spune rânjind." A fost prea ușor șefu!" strigă acesta uitându-se în spate.

   Din întuneric se aude un râset familiar. Tae-Sung. Știam eu că ceva nu e în ordine.

"Ohh. A trecut mult timp,nu crezi Moon-he? Mi-a fost dor de tine" spune uitându-se atent la mine.

"Dar cum de morții vorbesc?" spun eu.

"Ohh,probabil ai crezut că sunt prost să stau într-un club și să aștept pur și simplu,și cred că nu știai că am un frate geamăn,cu care ai fost cam dură,nu crezi? Nu e ceva nou să văd că tot la fel de proastă ai rămas" spune rânjind.

"Păi nici tu nu te-ai schimbat mult, Tae-Sung. Să mă răpești? Asta crezi tu. Tot timpul sunt cu un pas în fața tuturor. Să îți dau tot ce am? Vezi să nu!" spun pufnind în râs.

   Acesta se apropie de mine scoțându-și telefonul.

"Uite aici tot trecutul tau. Este destul să apas un buton și toată lumea va știi cine iești " îmi zice râzând malefic" Știi ce e amuzant?"

"Nu uimește-mă..." mormăi plictisită.

"Faptul că tu ești legată și nu poți face nimic".

"Atunci ar trebui să te gândești unde ți-a zburat prietenul, fraiere " și acestuia îi dispare zâmbetul" Dacă erai deștept știai că m-am prefăcut momeală și că nu am venit singură. Lasă telefonul jos. Sunt 4 puști îndreptate spre capul tău în întuneric" și îi fac semn să se uite în spate.

   Acesta era încremenit. Lasă telefonul jos și se întoarce cu spatele. Eu mă dezleg și îl lovesc în cap. Prietenul său avea să îl aștepte în iad cumințel,iar eu nu îl voi lăsa să aștepte așa mult.

   Îi iau telefonul și șterg absolut tot, și cea mai neînsemnată dovadă. Dacă avea să se întâmple ceva,heckeri aveau să rezolve problema.

   Le fac semn băieților care erau cu Min-ho să îi ducă de aici. Aveam de gând să mă ocup de ai mai târziu . Acum trebuia să îl scot pe Jungkook din instanță. Sigur mă ura și nu îi convenea,dar trebuia să distrag polițiștii. Și...trebuie să recunosc că îmi e puțin dor de el. Voiam să îl îmbrățișez și să vorbesc cu el. El nu era un asemenea om rău ca și mine. Înscenările din trecut nu aveau nici o legătură cu personalitatea lui reală.

   Logic. Lumea asta rea avea să îl judece fără să știe nimic fiindcă așa sunt oamenii. Sar la concluzii fără să se gândească la alt ceva.

   În trecut am vrut să schimb oamenii,să le arat că se înșelau,dar tot ce am făcut a fost să par o nebună care cerșea milă. Am vrut să mă răzbun,dar nu a ajutat.În final am decis să îmi schimb cu totul viața,chiar dacă nu în una bună.

   Nu puteam spune că e plăcut să trăiesc așa,dar îmi și plăcea. O lume fără iubire. Asta îmi doream,dar de cum a intrat Jungkook în ea nu mai știu ce să cred.