Gangster paradise 1

Capitolul 14

   Ajung acasă. Voiam să îl omor pe Jungkook pentru simplul fapt că intrase în viața ei. Gândurile îmi sunt întrerupte de telefonul care îmi sună. Îl iau și răspund.

~COMVORBIRE TELEFONICĂ ~

Eu: Cine e ?
?: Choi Mu-Young.
Eu: Cu ce ocazie?
Cmy: Tu ești Min-ho,nu?
Eu:Da,eu sunt.
Cmy: Sunt o veche prietenă de-a lui Moon-he. Vreau să o întâlnesc. Avem multe de vorbit.
Eu: Și cu ce să te ajut eu?
Cmy: Vreau doar să îi spui lui Moon-he să mă sune.

   Cu asta închid și îi trimit mesaj lui Moon-he cu numărul,apoi îi explic ceea ce spusese fata. Aceasta doar mă lasă cu seen. Știa că nu îmi place când făcea asta,dar acum eram prea nervos că să mă mai cert cu ea.

~ Moon-he ~

  Choi Mu-Young? Cum de vrea să mă contacteze acum,după ce mă trădase în trecut. Trebuia să îi fie rușine.
   O sun totuși,poate era ceva important.

~ Convorbire telefonică ~

Eu: Deci? De ce mă cauți?
Cmy: In primul rand vreau să îmi cer scuze pentru ceea ce s-a întâmplat în liceu. Probabil ești nervoasă acum și nu vrei să auzi,dar la momentul acela eram o lașă. O fată își bătea joc de mine de aceia mă vedeai tot timpul plină de vânătăi. Tot ea ma avertizat că dacă mai stau cu tine mă va omorâ cu mana ei.
Eu: De ce...nu mi-ai spus până acum?
Cmy: Nu voiam să te pun în pericol. Știam că o puteai omorâ,dar nu am vrut asta.
Eu:M-ai făcut să te urăsc timp de 10 ani. Unde ești? Vreau să te văd chiar acum.

   Închid și merg să iau cheile de la mașină. Primesc mesajul cu adresa și calc accelerația. Nu știam cât de sinceră era și câtă încredere să am,dar voiam să o văd. Prietena mea cea mai bună era hărțuită,iar eu am urat-o?

  Ajung repede acolo și o văd așteptând pe o bancă. Cobor din mașină și o îmbrățișez,. Aceasta începe să plângă.

"Mi-a fost dor de tine!" îmi sune după că se liniștește.

"Eu...îmi pare rău...trebuia să..."
"Este vina mea pentru tot ce s-a întâmplat" îmi lua apărarea chiar și acum.

   După ce mai vorbim puțin mergem la o terasă și luam două beri.

"Am auzit că acum cooperezi cu Kim Lee. Sincer chiar voiam să trăiești fericită,dar nu pot să cred că vrei sa lucrezi cu o asemenea criminală !"

"Ei bine fata căruia îi dorești bine e uimită că nu știi cine sunt. Nu știam că îți e atât de frică de mine. Și...îmi place viața asta,am și un iubit."

"Stai,tu ești Kim Lee?! Un iubit?!!! Nu mai înțeleg nimic."

"Va trebui să te împaci cu ideea. O să ți-l prezint și pe iubitul meu. Apropo,unde locuiești?"

"Păi...tocmai ce am fost dată afară de chiriașă pentru că nu am mai plătit." îmi zice rușinată.

"Atunci ți-am găsit loc. Trebuie doar să îți alegi o casă și o să o cumpăr pentru tine. Și poți sta cu noi până atunci."

"Dar...nu pot să îți fac asta. Mă voi descurca."

"Nu! Te voi ajuta măcar acum" îi spun în timp ce o conduc spre mașină.

                                                                                *   *   *

   Ajungem acasă unde Jungkook pregătea cina.

"Deci el este iubitul tău?" întreabă încântată.

"El este. Și ai grijă cu el fiindcă nu e prea amabil."

"Mie mi se pare drăguț. Nu știu cum a reușit să te îmblânzească,dar sunt mândră de el."

   Jungkook se apropie de noi,uitandu-se nesigur la Mu-yeong. Nu cred că mai era atât de supărat pe mine,dar tot nu voiam să risc și să îl întreb.

"Cine este..." întreabă luându-și privirea de la Mu-yeong.

"Ei bine...ea e prietena mea din liceu. Va sta la noi săptămâna asta."
"Bună." spune Mu-yeong și face o plecăciune.

"Da,eu sunt Jungkook. Luați loc. Tocmai ce am terminat de făcut mâncarea." zice conducându-ne în bucătărie.

   După ce mâncăm,o duc pe Mu-yeong la etaj,iar eu și Jungkook mergem în camera mea.

"De ce trebuie să fi atât de dură? Știi cât de mult te iubesc?"

"Știi de la început că nu sunt o persoană ușoară. Dacă vrei să știi...eu...nu am mai avut o relație reală vreodată. O relație în care să iubesc cu adevărat până acum. Am fost căsătorită cu 5 bărbați mai mari decât mine cu mai bine de 30 de ani. Știi și tu ce s-a întâmplat. Chiar nu vreau să suferi. Nu vreau să pățești ceva. Și...nici acum nu pot să cred că mă iubești. O persoană ca mine nu merită așa ceva. Sunt o..."

   Nu mai apuc să continui căci sunt prinsă într-un sărut puternic. Îmi venea să plâng,dar m-am abținut.

"Nu știu ce va fii în viitor,dar am să te iubesc indiferent de ceea ce mi se întâmplă" îmi spune acesta cu o lacrimă în ochi apoi mă îmbrățișează.

   Nu m-am putut abține să nu plâng. Nu mai plânsesem așa de 7 ani. Cu toate astea mă simțeam mai liberă.

"Cât despre fata asta...nu prea am încredere în privința ei."

"Știu...vreau sa vad până unde va ajunge. Nici eu nu am. Se vede că minte,dar na..."