Sfidare [Vol. 1]

Capitol 22: Începuturi

 - Tu nu eşti în toate minţile, eşti doar în mintea mea, iar asta ar trebui să îţi fie clar până acum, mister aroganţă, am spus sărutându-i uşor buzele.

Îi priveam ochii mari ce au început să strălucească puternic la auzul vorbelorm mele. Gura sa forma un mic şi inofensiv zâmbet şî asta îmi inspira încredere.

Era în largul lui ceea ce îmi dovedea că se simţea bine în preajma mea. Mă încânta acest gând. Încă nu îmi venea să cred că ceea ce se întâmplase seara trecută era adevărat, dar durerile profunde ce se resimţeau la fiecare mişcare a mea confirmau că nu fusese doar un vis frumos.

- De aceea mă simţeam eu atât de oboist... la cât mă porţi prin mintea ta, spuse cu un rânjet larg pe faţă. Dar ştii care-i cea mai tare parte? Că visele devin realitate. Iar tu eşti visul meu.

Am simţit cum obrajii încep să mi se înroşească şi mi-am aşezat capul pe pieptul său. Apa călduţă începea să se răcească treptat, dar nu îmi păsa. Nu prea mai simţeam acum că eram în braţele sale timpul se oprea în loc, iar lumea îmi cădea la picioare. Abia acum realizam cât de mult îl puteam iubi, chiar mai mult decât pe mine. Ştiam că lumea pe care mi-o făcusem pentru a mă izola de restul lumii va avea să cadă fără el. Tot ceea ce conta acum era el, noi doi, mai pe scurt iubirea noastră.

- Îţi promit că voi face tot ce pot să te satisfac şi să-ţi fiu pe plac, am spus pe un ton de copil mic.

De fapt şi de drept mă simţeam mică în faţa lui, în braţele sale eram un mic copil ce căuta să se ascundă de tunetele şi fulgerele unei furtuni. M-a strâns mai tare la piept şi a zis pe un ton cald şi blând:

- Nu trebuie să o faci, pentru că asta faci încă de când te-am întâlnit.

- Ştii... mă tot omoară gândul că poate nu sunt la fel de bună ca toate celalte fete pe care le-ai avut, am zis cufundându-mi capul în pieptul său. Dar cel mai mult îmi este frică să nu cumva să te pierd, aş prefera să mor...

Mă sărută pe frunte şi îşi cufundă capul în părul meu.

- Ştii nimănui nu i-am mai spus despre viaţa mea amoroasă... eşti prima, spuse oftând uşor căutându-şi cuvintele potrivite. Nu îmi petreceam mai mult de o noapte sau două cu fetele din trecut. Nici nu mă stresam atât să le cuceresc, însă... cu tine a fost altceva. Eşti prima care m-a pocnit în aceeaşi seară, prima care m-a scos dintr-o maşină în şuturi, prima care mi-a cauzat atâtea probleme... însă eşti singura care m-a făcut să simt atâtea.

***Dante***

O lumină uşoră şi mângâietoare m-a făcut să deschid ochii şi să mă trezesc. Îmi simţeam corpul uşor oboist şi prins în ambele părţi de ceva solid şi rece. Braţe. Două braţe mă ţineau strâns, dar plăcut.

Mi-am dus o mână printre ele, despărţindu-le şi ridicându-mă uşor ca să nu o trezesc pe Izabell care încă dormea. Am ieşit din cameră, îndreptându-mă spre baie, unde am dat drumul la apa caldă în cadă. Nu purtam nimic pe mine, însă în momentul când am trecut prin faţa oglinzii, am tresărit.

Urme lungi şi adânci de zgârieturi îmi colorau pieptul, pornind de la gât şi oprindu-se pe abdomen, unele continuând şi mai în jos. M-am întors cu spatele, unde am fost uimit când am observant că era şi mai zgâriat. Mi-am dus vârful degetelor peste câteva zgârieturi de pe gât, ajungând până la umăr... era dureros, dar plăcut... obrăznicătura aia mică, nu a fost deloc cuminte aseară!

- Miss aroganţă... ce îmi faci tu mie! am spus zâmbind şi intrând în cada plină cu apă.

Era plăcut, cum aburii fierbiţni se revărsau în încăpere, iar apa fierbinte îmi alina corpul, făcându-mă să mă relaxez şi să las capul pe spate, sprijinindu-l de marginea căzii.