Iubirea a fost păcatul meu

7. Irene

N am dormit mai deloc iar în rarele momente în care am ațipit el îmi tot apărea în vis ca o fantomă a trecutului ce nu vrea să îmi dea pace .
Mă uit la Akim și zâmbesc . Piticul e așa frumos și îmi seamănă leit, doar culoarea părului fiind mai deschisă .
- Maaammmm
Mă uit la băiețelul din fața mea și nu îmi venea să cred .
- Akim , ai vorbit ?
Îl iau în brațe și îl pup tare și îl strâng la piept . Puiul meu tocmai a zis primul cuvânt .
Câtă fericire , Doamne . Îți mulțumesc pentru minunea mea în fiecare zi .
Mia trebuia să apara și eu trebuia să mă pregătesc de muncă nu înainte de a-l schimba pe Akim și de a i da să pape .
- Neața Irene !
- Neața Mia . Ai cafea în ibric și să știi ca l am pregătit eu pe Akim .
Azi oricum e ultima zi în care trebuie să merg la birou . Am predat proiectul și l a aprobat șeful iar acum trebuie să îl și tipărească și vreau să fiu acolo . De mâine ești libera.
- nu trebuia să te deranjezi să faci și cafea și Akim...
- A zis primul lui cuvânt Miaaaa...
- Ce ? Nu cred..
- Serios , a zis mama , zic mândra .
- Of suflețelul cel mic . Îmi vine să îl mănânc .
Îl plasez pe Akim la Mia și plec după ce îi sărut pe amândoi pe obraz .
Când am ieșit din duplex cine îmi apare în cale ?
Chiar nemernicul secolului !
Și uitasem de el .
- Bună Lămâiță!
- Ugh.. bună !
- Dar ce s a întâmplat raza de soare ? Te ai trezit rău ? M ai visat cumva ?
Îmi dau ochii peste cap la cat de arogant poate să fie .
- Niciodată !
- Mdaaa , rade sarcastic .
Nemernicul, cum naiba ajunsese aici ?
- Chiar asa , cum ai ajuns aici ? Din toate locurile din lume ?
- Soarta si destinul Lămâița.
- Știi ca nu cred in asa ceva . În fine..
Mă retrag și pornesc spre stația de autobuz care e la vreo 10 min de mine .
Îl simt lângă mine imediat ce se oprește . Știam ca mă urmărește de când am plecat dar am ales să îl ignor .
- De ce stai aici ?
Serios ? E tâmpit sau ceva ?
- E o stație de autobuz . Aici așteaptă oamenii să vină autobuzul ... știi tu , mașina aia mare cu care circula oamenii uneori ?
- HaHa !! Ești amuzantă . Voiam să zic cum de nu ai mașina .
- Ce să fac cu ea ?
- Să te duci unde vrei ?
- Nu e nevoie . Mai rău aș întârzia , plus de asta ca nici permis nu am deci..
- Nu ai permis ?!?
- Nu , și nu mai ridica tonul . Acum ca te ai lămurit pleacă și lasă-mă !
- Scuse doar ca mă gândeam ca ți ai luat deja permisul ... era unul din visele tale ...
Super ! Adu-mi aminte de trecut .
Mă uit urat la el și abandonează conversația .
Se întoarce pe călcâie și pleacă fără să mai zic ceva și vine face .
N am chef să îmi bat capul cu el acum . E mult prea dimineață .
Scot telefonul și mă uit prin el când o mașină luxoasă oprește lângă mine .
- Hai , te duc eu ... îl aud pe nemernic de la volan.
- Nu merg nicăieri cu tine Darrin.
Nu trebuie să mă duci tu nicăieri și nici să îmi pui întrebări stupide .
Mă descurc singură cum am făcut o mereu .
- Nu fi încăpățânată și urcă !
- Nu!
Îl văd ca se enervează când vena de la gât începe să. Îi pulseze .
Oare de unde naiba o avea ăsta bani de mașină asta? O fi vreun traficant de carne vie sau ceva . Tot ce e posibil la cum îl cunosc eu .
- Urcă , Irene . Nu mă fă să mă dau jos !
Casc gura ca un copil la circ .
- Ce ? De când îți permiți tu atâtea cu mine ?
- Ur....
- Taci ! Taci dracului din gura ! Urlu la el deja Ca ma scoate din sărite .
- De unde dracu ți a venit ideile astea de ieri și până azi ? Crezi ca am uitat Darrin ? Crezi ca te am iertat ?
Ți am spus acum câțiva ani ca între noi totul s-a a terminat.
Mă doare fix în cur ca stai tu în clădire cu mine !
Eu am viața mea și nu am spațiu pentru tine în ea , să îți intre bine în cap .
Autobuzul se apropia și mă bucuram ca aveam să scap de privirea atentă a dracu lui gol .
Pleacă în trombă și mă bucur ca am reușit să îi țin piept .
Urc în autobuz mai dată peste cap de cat am fost în ultima vreme .
Ajunsă la birou încerc să pun la capăt ultimele lucruri la reportaj și să vorbesc cu șeful despre lucrul de acasă .
Fusese de acord cu micile excepții ca astăzi dar voiam să mă asigur plus ca aveam evenimentul de sâmbătă și nu puteam să îl ratez .
Mia îmi trimisese ceva poze cu Akim și ea în parc și îmi spusese ca gătise cat bebe dormea.
La 14 plec de la sediu obosită dar mulțumită de rezultat .

Să lucrez la revista asta a fost ca un vis pentru mine .
Nu oricine e acceptat și am fost mândra de mine .
Telefonul îmi bâzâie și mă uit la ecran unde văd un nume ce nu mai apăruse de ceva timp : mama.
Să răspund ?sunt contrariată și totuși ea nu suna degeaba .
- Alo ? Zic timid
-Irene ?
- Da mama !
- Ce faci ?
- Bine .
- Am înțeles ...
...
- mama de-aia m ai sunat ? Să mă întrebi ce fac?
- Nu . Voiam să te întreb dacă îl pot vedea pe Akim . Eu și tatăl tău...
- Nu !
- Dar Irene ...
- M ai auzit mama . Am încheiat totul când m ați dat afară practic , cu un copil mic în brațe .
- Dar nu ...
-nu începe cu scuze . Fii asumată si dă-ți seama la vorbe
- Ți am înțeles punctul de vedere dar aș vrea să te mai gândești .
- Nu promit nimic dar dacă mă voi hotăra să vă las să îl vedeți pe Akim Vă anunț eu .
Am închis .
Nu am trecut peste ce am tras de când taică miu m-a făcut cu ou și cu oțet iar ea nici măcar s- a sinchisit să îmi ia apărarea . Eu de ce i aș lăsa lângă puiul meu ? Pe ei nu i a interesat de noi atunci .
Ziua asta e prea lungă !
Ajung acasă si îmi petrec restul zilei cu Mia și Akim . I am povestit de maică mea și a zis ca iertarea e de la Dumnezeu și ca părinții nu ni-i alegem noi .
E atât de înțeleaptă și totuși eu sunt încă supărată pe ei .
Am mâncat și am glumit iar pe la 18 a plecat și Mia acasă . Îl iau pe Akim să îl bag la băiță când aud soneria . Îl așez pe Akim în pătuț și îl văd ca nu îi convine .
Ma duc sa deschid și cine imi apare în fața: nemernicul suprem !
- Asculta aici Lămâiță ...
- Tu ce mai vrei ?
- Am venit să vorbim.
- N avem ce !
- Ba da !
Îl aud pe bebe scâncind. Fir ar să fie de treaba.
- Vin acum iubitule !
- Iubitule? Tu ai pe cineva ?!?
Mă privea furios și să fiu nebună dacă înțelegeam de ce .
- Îi sparg fața fatalăului!!!
Mă împinge și dă buzna în casă .
E nebun!!!!!