JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 11

- Trebuie să mergem la Bibliotecă.

- Vai, dar se poate? Cu toată plăcerea. Am niște amintiri foarte plăcute din secțiunea B.

- Mă bucur. Acum poți să închizi gura și să-ți folosești niște organe mai importante, cum ar fi creierul?

- Sigur. Pot folosi mai multe organe în același timp, dacă te ajută.

- Nu mă ajută. Am nevoie doar de creierul tău, restul oricum e inutil.

- Ce rea ești, Ava! Credeam că suntem prieteni după sâmbăta trecută.

- N-o să fim prieteni niciodată, nici după o sută de sâmbete.

- Bine, am înțeles! Mă urăști, mare scofală. Bine că am pentru ce să fiu urât. Ura e mai bună decât indiferența.

- Proverbele tale mă lasă rece la ora asta.

- Uo! Ce s-a întâmplat cu tine? Roșul ăla din cameră ți s-a urcat în sfârșit la cap?

Trântesc cu zgomot un braț de cărți pe un birou dintre culoare, umplându-l de praf.

- Ce s-a întâmplat cu mine??! Colegul meu idiot a propus o invenție absolut imposibilă și m-a obligat să citesc toata săptămâna cărți despre cristalizare!

El zâmbește candid.

- Și ce? Ție îți place să citești cărți.

- Nu despre procese chimice, Levilian!

- A, nu! Tu citești doar romane plângăcioase despre lorzi care se căsătoresc cu servitoare.

Omul ăsta e atât de urâcios uneori încât îmi pun serios problema ca la următoarele trageri să greșesc puțin ținta și să-i trag una în cap.

- Extracția zahărului din trestia de zahăr, citesc iritată. Procesul de cristalizare a sării marine. O privire amănunțită asupra chimiei moderne. Ai idee cât de mult am citit zilele astea? Și nici măcar nu am ajuns la rezultate concludente!

Levi ia una dintre cărți cu entuziasm.

- Tratat de chimie organică și anorganică, asta-i o lucrare excepțională. Felul în care Leuvre sintetizează principiile chimiei...

- Oprește-te! Nu mă interesează principiile tale și nici măcar nu știu cine-i Leuvre.

- Nu știi cine-i Leuvre!? repetă Levilian șocat. Asta-i... zei, Ava, sub ce piatră ai trăit? Leuvre e cel mai mare savant... lasă, ai dreptate. N-o să fim prieteni niciodată.

- Grozav! Acum, să trecem la subiect! Ai vreo idee despre ce putem face? Pentru că eu am citit toate astea și sunt mai confuză decât înainte.

- Ai citit despre cristalizare?

- Mda. În procesul de cristalizare a sării e vorba de substanța reziduă obținută în urma evaporării apei. Nu ne ajută. Cafeaua nu are reziduu uscat, pentru că zațul se strecoară separat. Și chiar dacă ar avea, zațul nu e solubil.

- Despre cristalizarea zahărului?

- Se obține prin fierberea îndelungată a siropului la temperatură constantă.

Levi își se lasă pe spătarul scaunului gânditor.

- Hm. Trebuie să aprofundez partea asta. Am putea folosi un proces similar.

Deschid fără chef cartea despre extracția zahărului și îi indic capitolul pe care l-am marcat cu creionul.

- Aprofundează repede, pentru că deja a trecut o săptămână și noi încă suntem la faza de cercetare!