JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 34

- Ar trebui să ne întoarcem la studii, prințeso.

- Crezi?

- Păi, dacă...

Îl sărut din nou, înăbușindu-i restul cuvintelor.

Nu vreau să mă apuc de proiect.

Nu vreau să mă apuc de nimic.

Vreau să stau aici în fotoliu cu Levi și să-l sărut până când mă ustură buzele.

- Ava! spune el râzând. Vorbesc serios. N-am făcut nimic azi, și nici ieri. Nu putem să petrecem fiecare zi în felul ăsta, o să cădem Stagiul Zece.

Mă retrag oftând. N-aș fi crezut vreodată în viață că dintre noi doi Levi ar fi vocea rațiunii. Dar ce să vezi, până și eu sunt surprinsă de mine însumi.

Adică da, sunt o fire romantică, dar nu știam că sunt atât de pasională. Uitându-te la noi, ai spune că e tocmai pe dos.

Și totuși.

- Ai citit ceva până acum? Ai vreun plan?

- Da. Planul meu e să mă relaxez două săptămâni și să aștept ca iubitul meu să-mi facă explozibilul cu capul lui ăla genial.

El râde mustrător.

- Grozav plan. Știi că ești suficient de deșteaptă ca să rezolvi sarcina chiar mai bine decât mine.

- Da, dar pentru mine ar fi un chin, pe când tu adori chimia și chestiile astea. Ce câștig că mă întâlnesc cu cel mai deștept recrut de la Vulpi, dacă trebuie să-mi fac tema singură?

- Bine, prințeso. O să-ți fac eu explozibilul, dar tot trebuie să studiezi... poate o să-ți ceară explicații. Chiar n-ai citit nimic până acum?

- Am citit, e foarte plictisitor. Stai așa, am niște notițe pe undeva.

- Pe unde?

- În carnet.

- În care din cele zece mii de carnete de pe birou?

- Nu știu, Levi, într-unul din ele! De ce mă bați la cap? Nu vreau să învăț, vreau să stau aici la tine în brațe și să te devorez.

El începe să râdă, împingându-mă jos de pe genunchi.

- Zei mari, Kavannagh Harlow. Mă șochezi pe zi ce trece. Chiar nu te interesează deloc explozibilul?

- Sunt de părere că explozibilul din camera asta e mult mai interesant.

- Ava! spune cu un zâmbet. Haide. Arată-mi ce notițe ai luat.

Mă ridic din fotoliu fără chef și încep să-mi răsfoiesc carnetele. Într-adevăr, n-am idee în care dintre ele mi-am scos notițele pentru explozibil.

În carnetele mele găsești tot felul de însemnări haotice, de la liste cu sarcini până la desene cu cerneală, și de la citate celebre până la calcule matematice.

- Vrei să mă ajuți?

- Sigur.

Ne așezăm pe covor cu tenacul de carnete între noi, răsfoindu-le frenetic.

- De fapt, am notat pe două carnete.

Levi zâmbește amuzat.

- Nu credeam că voi prinde vreodată vremuri în care să nu știi unde ți-ai pus notițele. E aproape ca și cum...

Vocea i se stinge brusc atunci când întoarce una din file.

Mă uit la el plină de speranță.

- Le-ai găsit?