- Câte încercări mai avem? Simt că mi se face rău de la atâta cafea.
Verific obosită ibricul care arde pe plita din bucătărie.
- Asta ar trebui să fie ultima încercare. Varianta dinainte părea aproape perfectă, dar știi tu... Întotdeauna există loc de îmbunătățiri.
Ivy oftează ștergând cu o cârpă zațul de cafea împrăștiat peste tot.
- Levi a terminat cuptorul?
- Habar n-am. Ieri încă monta niște plăci. Presupun că o să aflu imediat ce termin cu extractul.
Ea zâmbește visătoare.
- Nu pot să cred că am fost îndrăgostită lulea de el. Nici măcar nu mai îmi plac blonzii!
- Jason e blond, Altețo.
- Ah, bine, Jason...
Mă întorc spre ea intrigată.
- Exact, Jason. Care-i treaba cu voi doi?
Ea ridică din umeri oftând.
- Nu știu, Ava! Îmi place de el. E drăguț și inteligent și...
- Dar?
- Dar. Nu știu. Mă căsătoresc cu el, ăsta a fost planul dintotdeauna. Am prea mult timp liber și mă gândesc prea mult la asta.
- La ce?
- La faptul că poate nu l-aș plăcea dacă nu m-aș mărita cu el. Adică dacă aș... n-am avut niciodată ocazia să aleg pe cine să plac... are vreun sens ce spun?
Încrunt din sprâncene gânditoare.
- Nu știu dacă înțeleg prea bine.
- Știam eu că e absurd!
Cineva ciocănește în marginea de lemn a ușii.
- Ce să fie absurd? întreabă Levi intrând înăuntru.
- Eu. Gândurile mele sunt absurde și...
- Ce gânduri, Ivy?
Își trage un scaun la masă, iar Ivy împinge spre el farfuria cu clătite pe care le-am pregătit ca nu tot bem cafeaua goală.
- Ai fost vreodată îndrăgostit, Levi?
Asta-i o întrebare bună.
Mă trezesc ciulind urechile, chiar dacă sunt cu spatele la ei.
- Bine-nțeles! Eu sunt tot timpul îndrăgostit. Dragostea îmi pune creierul în funcțiune.
- A! intervin ironică. Acum înțeleg de ce flirtezi cu orice ființă umană. Dacă te-ai opri, creierul s-ar opri odată cu tine.
Ivy începe să râdă încet.
- Nu cred că ai înțelege ce vreau să spun, Levi.
- Încearcă-mă! Am niște abilități uimitoare de a înțelege femeile.
Pufnesc din nou în timp ce-mi verific extractul care fierbe pe sobă.
- Vorbeam cu Ava despre Jason.
- Misteriosul tău iubit care nu e încă iubit.
- Exact. Știu de vreo patru ani că părinții noștri vor să ne căsătorim. Am crescut cu ideea asta și e în regulă, îmi place de el... arată bine, se comportă exemplar...
Levi lasă baltă clătitele și se apleacă spre ea interesat.
- Simt că urmează un dar.
- Mda. Uneori mă întreb... dacă chiar l-aș fi ales pe el dintre toți ceilalți. Dacă ar trebui să mă mulțumesc cu el, sau să... nu știu, Levi! N-are niciun sens!
CITEȘTI
JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2
Romance- Așa sunt basmele. Nu poți săruta personajul negativ. - Putem inventa un basm în care ambele personaje trăiesc fericite până la adânci bătrâneți. - Nu. Eu o să trăiesc fericită cu prințul meu. Tu... pe tine o să te transform într-un pisoi galben...