JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 32

- Bună dimineața, Alteță!

Deschid doar un ochi, holbându-mă la infirmiera zâmbitoare de deasupra mea.

Nu-i zi în care să nu regret că am lăsat-o pe Ava să mă aducă la castel.

Oamenii ăștia se poartă de parcă am murit și am înviat, sau ceva de felul ăsta. În orice caz, nu mai pot să suport atâta cocoloșeală, și plănuiesc pur și simplu să fug în lume.

La Regal, mai exact.

Nu-mi vine să cred că ticălosul de Viktor m-a lăsat baltă atâtea zile, știind câte femei mă chinuie aici zi de zi.

Ăștia ți-s prietenii, Levilian.

- Cum sunteți în dimineața asta? continuă infirmiera veselă. Vă ajut să vă schimbați?

- Am un glonț în coapsă! o informez sec. Nu în mâini. Pot să mă schimb singur, mulțumesc.

Ea nu pare deloc tulburată.

- Să trag draperiile?

- Le trag singur!

- Bine. Aveți un vizitator afară și mă gândeam să...

- A, nu! Spuneți-i mamei că dorm.

Nu mai suport încă o tură de afecțiune, o iau razna.

- Nu este lady Kiera.

Cineva tăbărăște pe ușă, scutindu-mă de explicația femeii.
Sunt atât de șocat încât mă ridic rapid în șezut, sperând că n-am vedenii.

- Să vezi și să nu crezi, e chiar așa-zisul meu prieten!

El se trântește pe un scaun ca un nor de furtună.

- Ți se pare că arăt ca o damă de companie? se răstește la mine, aruncându-mi în față un teanc de colți noi-nouți.

Îmi mijesc ochii studiindu-l intens.

- Dacă mă uit așa, din profil... da, arăți ca o prostituată foarte drăguță.

El își freacă tâmplele tăcut, de parcă ar avea o migrenă groaznică. Nu-i trece peste față nicio umbră de zâmbet.

- Ce s-a întâmplat? Și de ce arunci cu bani în mine, e vreo tradiție?

Viktor izbucnește într-un râs lipsit de veselie.

- Simt dorința să-mi împart cu tine primul meu salariu de prostituată.

- Ce?

- Domnișoara Abberney a șters-o azi dimineață, lăsându-mi o sumă consistentă pentru serviciile prestate.

Simt că rămân fără aer.

- Te-ai culcat cu ea?

- Nu chiar. Dar am fost destul de prost să umblu după figurile ei trei zile, și să îmi împart camera cu ea!

- De-asta ai dispărut fără urmă? Erai cu Abberney?

El dă din cap cătrănit.

- Mi-a lăsat trei sute de colți pe măsuță, ca unui sărăntoc.

Rahat.

Pentru prima oară în viața mea nu știu ce să spun.

Nu pot să-mi închipui cum ar fi să mă trezesc într-o zi fără iubită, și cu un teanc de bani pe noptieră. Cred că aș fi în stare s-o sugrum, sau să mă sugrum singur.

- Ești sigur că a plecat de tot? Poate a mers la Festival și și-a uitat banii pe masă.

Maxilarul lui se încleștează și mai tare.