JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 37

Viktor

🍁

- Mai adu un rând!

Aldrich se încruntă la mine cu sprâncenele lui stufoase.

- Ai băut deja o cisternă de wisky. Vrei să mori, sau care-i problema?

- Nu fii absurd, știi că rezist la băutură. Zanizzi, mai adu un rând!

Din partea cealaltă a mesei Abby întoarce privirea spre mine, în timp ce vorbește cu Poppy.

Ochii ei ciocolatii mă urmăresc cu o expresie indescifrabilă, și asta mă scoate din minți.

Mereu e așa. În Tabără mă caută tot timpul cu privirea, de parcă ar conta cu adevărat dacă sunt pe-aproape sau nu.

În afara Taberei sunt doar un sărăntoc care cerșește atenție până la limita ridicolului. O prostituată, ca să fim mai exacți.

Una drăguță, sper. Și scumpă, tată. Foarte scumpă. Trei sute de colți pentru un sărut.

Mă gândesc să deschid o afacere cu chestia asta. Aș putea să dau un anunț în toate gazetele importante: companion masculin impecabil, ofer servicii romantice pentru domnișoare singure. (Și doamne. Da, de ce să las doamnele pe dinafară? Toate femeile merită să se simtă bine). Tânăr, experimentat, cunosc trucuri care ar putea face chiar și foaia gazetei să roșească. Dacă visați la o noapte de neuitat, întrebați cu încredere de Viktor Everett Lacoste.

P.S. pentru recomandări, luați legătura cu domnișoara Leah Abigail Abberney.

Mda. Aș putea să mă îmbogățesc cu asta. Cel puțin așa cred. Eu dacă aș fi femeie m-aș culca cu mine însumi, asta-i sigur.

Zei, cât de mult am băut?

Zanizzi îmi împinge un pahar înalt în față, tocmai când Poppy se întoarce spre Aldrich cu un zâmbet obosit.

- Sincer, muzica asta îmi dă dureri de cap.

Vărul meu își trece brațul peste umărul ei, trăgând-o mai aproape.

- Vrei să ne întoarcem la Cazarmă?

- Poate.

Îi aruncă un zâmbet discret.

- Puteți să nu mai flirtați tot timpul? ma răstesc la ei împleticit. Mă faceți să mă simt în plus.

Zâmbetul lui Poppy se lățește.

- Mai nou dacă spui că te doare capul înseamnă că flirtezi?

- Da. În limbaj codat înseamnă "hai să plecăm și să ne facem de cap".

Ea izbucnește în râs.

- Nu știam asta, dar mulțumesc pentru informație.

Aldrich se apleacă spre ea cu un rânjet în colțul gurii.

- Vrei să ne facem de cap, Penelope? Ai vreo fantezie în capul tău drăguț?

- Da. Am fantezia unui masaj la tălpi, și visez să mănânc o masă pe care să n-o vomit mai târziu.

Lângă ea Abby începe să râdă, iar sunetul acela mă scoate din minți.

- Într-adevăr. Ar fi o fericire pentru toată lumea dacă n-ai mai vărsa în fiecare seară.

Aldrich își trage scaunul și se ridică în picioare.

- Haide, să vedem ce pot face pentru fanteziile tale. Noapte bună, copii!