JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 15

Îmi dau seama că e un pachet de nervi numai după felul în care trântește tava cu mâncare în fața mea, făcând toate tacâmurile să zornăie.

- Harlow!

Îmi ridic privirea cu nesimțire continuând să mestec în timp ce vorbesc.

- D'Amarys.

Îmi iese mai mult un soi de Aîaris.

- Incredibil ce-am aflat adineauri.

- Ce? întreb curioasă, jucându-mă cu cartofii prin farfurie.

- Se pare că sâmbătă seara trebuie să-ți lustruiesc ție lambriurile din cameră!

- Serios? Atunci pot să dorm liniștită, sunt pe mâini bune.

El se întinde peste masă prinzându-mă de încheietură dureros de strâns.

- Pot să știu de ce eu?

Clipesc cu inocență.

- Ești cel mai deștept recrut din detașament, singurul pe care mă pot baza.

Levi nu mușcă momeala, o văd după sclipirea de furie din ochii lui.

- Nu, zău! Mulțumesc, dar nu pot sâmbătă. Am planuri.

Îmi dau scaunul mai în spate, strigându-l pe Paulo de la masa alăturată. Paulo știe deja planul, așa că e pregătit să intre în joc.

- Paulo! Trebuie să-l eliberăm pe D'Amarys sâmbătă. Are planuri.

Colegul meu își scoate carnetul serios, țuguindu-și buzele cu părere de rău.

- Nu se mai poate! Am trimis deja lista la Administrație.

- Ah, fir-ar să fie! exclam încântată. Trebuie să facem ceva pentru el! Uite ce galben e, bietul băiat! Se usucă pe picioare dacă nu flirtează măcar puțin săptămâna asta!

Paulo izbucnește în râs, și simt că asta-l scoate din minți pe Levi.

- Nu-i nimic! O să trimitem pe cineva să-i țină companie. Pe cine preferi, Rhys?

Levi deschide gura să spună ceva, însă nu-i dau timp.

- Vrei s-o trimitem pe Gia? Pot rezolva cu Louis. Doar să nu vă atingeți de pat! Nu suport să stea cineva în patul meu. Sunt sigur că puteți să vă desfășurați pe covor. Am un covor roșu cu alb, foarte drăguț.

Ah, ce rău îmi pare că nu pot să imortalizez expresia asta!!!

Dacă ochii ar putea ucide, Malezia tocmai ar rămâne fără prințesă moștenitoare.

- Sau fotoliul! adaug generoasă. Fotoliul e spațios. Dacă-mi promiți că-l dezinfectezi mai târziu, te las să-l folosești.

Levi tace continuând să mă privească.

Îmi amintește de un leu captiv pe care l-am văzut odată închis după gratii la Curtea Noviană.

O să explodeze.

- Nu-ți lustruiesc lambriurile sâmbătă seara, Harlow! E seara mea liberă.

- Îmi pare rău. Serios, cred că te-am numit din greșeală. Voiam să-l pun pe Nilsson. Voiam să-l pun pe Nilsson, nu-i așa Paulo?

- Îhî! îngână el rânjind.

- AVA!

- Domnișoara Lider, îl corectez dulce. Nu te necăji, D'Amarys! Îți dăm o gardă la Bibliotecă duminică. Ai voie să te închizi pe interior... numai nu pe canapeaua mea, te rog!