Living my dream

Partea 1

Partea1.

Eu, ei bine, sunt o fata obisnuita, dintr-o tara nu tocmai obisnuita, o tara care e cu mult sub limita pe care eu mi-am impus-o. Dar ce as putea face? Deocadata nimic. Ma multumesc cu a adora persoane cunoscute pe plan internatiol, nu rebuturi venite din alte parti sa devina vedete aici. Asa am ajuns sa indragesc trupa One Direction. De cum am aflat ca o sa vina in tara mea sa sustina un concert am fost in al noua-lea cer. Dar nu mi-am putut permite un bilel la concertul lor. M-am simtit groaznic. Pana cand Ivy, prietena mea cea mai buna m-a anuntat de un concurs pe facebook. Asa a inceput aventura mea...

Sambata dimineata imi suna telefonul. Fir-ar... E 8 dimineata. Pe bune?

-Aaa?raspund mai mult adormita. 

-Kate...dormeai? Doamne... nu imi vine sa cred. Tocmai azi? 

-Ivy, pe bune, e weekend, asa ca zi in maxim 5 cuvinte pentru ca il visam pe Harry si era mai dragut decat l-am vazut vreodata. 

-Hellooo(auu, urechile mele), tu nu l-ai vazut niciodata. Si te-am sunat sa iti zic ceva de Harry. 

Atunci am sarit din pat de parca as fi fost pe arcuri. 

-Si de ce papucii soacra-mi nu ai inceput asa? 

-Pentru ca nu puteam sa iti zic pur si simplu ca mai avem o sansa sa mergem la concertul de vineri, plus ca nu cred ca mama lui Harry poarta papuci. 

-Si de unde se presupune ca stii tu daca poarta sau nu papuci? 

-Poi...e o doa...

Atunci rotitele mi s-au invartit in cap si am inceput sa pun lucrurile cap la cap.

-Ia da inapoi. Ai zis cumva ca mergem la concert? Ai innebunit? Biletele s-au vandut in 37 de minute si noi nu ne permitem. Sunt atatea de platit, iar parintii nostri nu.. 

-Aoleu. Mai taci. Acum vorbesc eu. E un concurs pe facebook care are ca premii 5 invitatii duble in culise la concertul baietilor. Eu deja m-am inscris si poate ar trebui sa o faci si tu. Am avea mai multe sanse. Pentru ca e evident ca daca o sa castigi eu o sa merg cu tine asa ca nu iti face planuri. 

-Dar... 

-Neah. Deschide calculatoru! Ti-am lasat un mesaj si astept raspunsul tau. Scuze ca nu il mai poti visa pe cretul tau afurisit, dar m-am gandit ca ar fi mai important daca l-ai putea si vede... 

-O sa vezi ce o sa iti fac eu cand...

Dar deja imi inchisese. Inca nu imi venea sa cred. Cum sa fie asa ceva adevarat. Am intrat pe facebook si m-am inscris cu 15 minute inainte de a se termina concursul. Pff...ce noroc. In 5 ore se anuntau castigatorii. Parca am asteptat cativa ani. A aparut lista si eram si eu. Chiar prima mentionata. Ce bine ma simteam pana cand cineva ma tot striga: 

-Kate, Kate. Oh, haide Kate. Trebuie sa plecam. Trezeste-te! 

Aaa? Ce se intampla? 

-Mama? 

-Haide! Ne grabim. 

Am adormit. Nu se poate sa fie un vis. Nuuu, de ce? Calculatorul statea in fata mea cu ecranul devenind negru in timp ce mama iesea din camera. Am miscat mouse-ul ca s ail readuc la viata. Chiar aparuse lista, dar de data asta eu nu eram printer castigatori. Off...ce viata. Am vrut sa o sun pe Ivy, dar nu am avut curaj. Eram foarte dezamagita. Apoi un mesaj a aparut pe pagina: "Din cauza faptului ca persoana Wilson Mary nu a indeplinit conditiile impuse de regulamentul concursului, a fost ales un alt castigator. Numele acestuia este Mark Katherine a intrat in posesia celei de a cincea invitatie la concertul One Direction. Felicitari Castigatorilor."  

Va bateti joc de mine? Doamne...nu se poate. Am luat telefonul si am apelat singurul numar pe care il stiu pe de rost: 

-Nebuno, vineri avem planuri. Nu trebuie sa iti faci altele. 

-De ce? Unde plecam? E vreo petrecere? 

-Esti beata? Tu...eu...concert...One Direction...Harry... 

-Stop. Noi nu am castigat. Am verificat acum 5 minute. Offf...nu o sa il vad niciodata pe Liam. 

-Mai uita-te o data. 

-Stai. Nuuuuu cred. Nu. Nuuu. Nuu nu nu. Nu pot sa cred. Liam, iubitule, sunt in drum spre tine. Te iubesc. Esti o prietena super tare... 

-Da. Ok. Stiam...

Vineri, am plecat cu metroul pana la sala concertului, iar din cauza faptului ca cineva, nu dau nume, Ivy, isi uitase mobilul acasa, am intarziat 25 de minute. Cand am ajuns strada era blocata. Nu vom reusi niciodata sa intram, cu toate ca aveam permisele de culise la gat. Facandu-ne loc prin multime, am simtit o mana mare si grea pe umarul meu. M-am intors si era...