Partea 18

54 3 0
                                    

Partea 18.

Dupa ce m-am imbracat in ceva comod am coborat scarile si am mers in living. Baietii erau adunati acolo impreuna cu Ivy, dar Harry lipsea. Se vedea pe fetele lor ca nu se trezisera de mult timp. I-am salutat si m-am asezat pe fotoliul de langa geam. Am privit cateva secunde pe fereastra, dar nu am mai rezistat si i-am intrebat:

-Unde e Harry? 

-Cred ca tu ar trebui sa stii mai bine!mi-a spus Louis facandu-mi cu ochiul. Macar unde a fost toata noaptea stii? 

-Poftim?a sarit Ivy.

Nu stiam ce sa ii raspund. In gandul meu se bateau atatea minciuni incat nu stiam pe care sa o aleg. Varianta adevarului era exclusa din start.

-Ah, e la bucatarie. Ziua lui de pregatit micul-dejun. Ar face bine sa se grabeasca pentru ca nu mai pot rezista. Mor de foame!mi-a spus Niall.

M-am ridicat din fotoliul moale si m-am grabit spre bucatarie. Stiam foarte bine ca Harry nu se pricepe la gatit, mai ales dupa experienta din casa mea. Ajunsa in bucatarie, m-am oprit rusinata. Nu aveam nici cea mai vaga idee ce trebuia sa spun.

-Hey!am soptit. 

-Neata!mi-a spus venind si sarutandu-ma pe obraz. 

-Ce faci? 

-Aaa. Nu prea reusesc sa fac ceea ce mi-am propus, dar se presupune ca trebuie sa gatesc ceva gustos. 

-Ar fi bine sa te grabesti. Stomacul lui Niall nu mai poate rezista si va veni dupa tine.

Am inceput amandoi sa radem. Am gatit impreuna o omleta cu sunca absolut delicioasa si ne-am apucat de clatite. Faina insa imi facea cu ochiul si imi soptea "stii ca vrei asta", asa ca am luat un pumn si i l-am aruncat cretului in fata. Clar nu se asteptase la asta, dar a reactionat rapid aruncand cu faina in mine. In 2 minute toata punga cu faina era in capul meu si al lui. Cand Harry a realizat ca punga se terminase a venit si m-a strans in brate, ridicandu-ma si invartindu-ma prin camera.

-Foarte dragut pentru voi, dar mie chiar mi-e foame!ne-a intrerupt Niall din pragul usii, avandu-i pe ceilalti in spatele lui. 

-Frate, te misti repede. Nu ne-ai mai spus nimic de Shelby, dar sa fiu sincer imi place mai mult de Kate a noastra, a spus Louis venind intre mine si Harry si punandu-si cate un brat in jurul umerilor fiecaruia. 

-Cine-i Shelby?a intrebat Ivy.

Slava Domnului ca a intrebat ea. Eram patetica daca as fi intrebat asta si am incercat sa nu par afectata, desi fierbeam pe dinauntru.

-E fosta mea prietena, a intervenit Harry inainte ca unul dintre baietii sa mai spuna ceva. Dar Lou', stai linistit, intre mine si Kate nu e absolut nimic, suntem doar foarte buni prieteni.

Aha, desi doar prieteni. Si eu care credeam ca ma place. Ha, ce fraiera!

Ne-am asezat cu totii la masa, de data asta aveam si eu un scaun pus langa Harry. Nu eram tocmai fericita ca stau acolo. Recunosc ca m-am gandit pentru o secunda sa imi iau un mar si sa plec la mine in camera, dar asta nu facea decat sa ma dea de gol. Asa ca am stat acolo si nu m-am aratat afectata.

Dupa ce toti am terminat de mancat am refuzat sa stau sa il ajut pe Harry sa spele vasele. La urma urmei, nu aveam nicio obligatie. Inainte sa ajung la scari i-am zarit pe Ivy si Liam iesind din casa. Ma bucuram pentru ei. Erau atat de draguti impreuna. Macar ei sa fie fericiti. Ce dramatica sunt! De unde stiu eu ca nu o sa fiu fericita? Poate o sa gasesc pe cineva chiar mai bun decat el. Prostii!!! Nu imi trebuie altcineva. Am inceput sa urc scarile nervoasa si m-am impiedicat de ultima treapta. O mana s-a intins sa ma ajute. Era Zayn.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 10, 2013 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Living my dreamUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum