Partea 7

51 0 0
                                    

Partea 7.

Am deschis usa, dar tot ce am vazut a fost un buchet mare de trandafiri rosii. Ador trandafirii. Ma uitam lung la ei, fara sa spun nimic, iar dupa cateva clipe un cap carliontat a aparut de dupa flori. Avea zambetul ala mare de copil pe fata si se uita fix in ochii mei.

-Buna, Kate! 

-Harry! Buna!  

-Ti-am adus flori. Sper ca iti plac trandafirii. De abia i-am carat de la masina si pana aici. Poftim!

Mi-a pus buchetul in brate si eu nu stiam ce sa fac sau ce sa spun. Erau atat de frumofi. Am incercat sa ii numar, dar am pierdut numaratoarea la 17. Harry era inca in usa si se uita zambind la mine.

-Scuze! Intra! De ce stateai acolo?am spus repede, incercand sa repar situatia. 

-Nu puteam sa intru asa, neinvitat, in casa ta.

Ce nesimtita sunt! Ar fi trebuit sa citesc cartea aia "Cum sa fi o gazda buna" pe care a cumparat-o mama luna trecuta. Am mers in bucatarie sa pun florile intr-o vaza cu apa si cand m-am intors el statea in picioare langa scari.

-Te poti aseza pe canapea. Simte-te ca acasa, l-am invitat zambind prosteste. 

-Crede-ma, nu vrei sa ma comport ca la mine acasa, a spus izbucnind in ras. 

-Deci...de ce vroiai sa ma vezi? 

-Am nevoie de un motiv?m-a intrebat radicand a spranceana. 

-Da, cel putin din punctul meu de vedere. 

-Am vrut doar sa te vad pentru ca peste 3 zile plec. Si acum ca te-am vazut nu trebuie sa spui ca pot pleca. Vreau sa imi petrec ziua cu tine. Ai ceva impotriva acestui lucru? 

-Nu. Bineinteles ca nu. Orice directioner ar vrea sa petreaca a zi cu idolul lui. 

-Kate, nu e nevoie sa te comporti asa. Tu nu esti asa si o stii prea bine. Acum hai sa facem ceva. 

-Ai dreptate, desi habar nu am de unde stii cum sunt eu. Ai vrea sa vedem un film? 

-Daca asta este alegerea ta, normal ca as vrea. 

-Bine, atunci hai sa merge, am spus luandu-l de mana si incercand sa il ridic de pe canapeaua alba. 

-Unde merge? Nu ai zis ca nu poti pleca? 

-Am spus cumva ca parasim casa? Mergem la mine in camera. Acolo am filmele.

Nu a mai spus nimic si nici nu s-a opus. Parea ca ii surade ideea. Am ajuns la mine in camera si am inceput sa ma rusinez din cauza posterelor care imi umpleau peretii. Am incercat sa ignore acest lucru, dar nu am putut sa nu observ zambetul lui gigantic din momentul in care a vazut un poster destul de mare cu el care era umplut cu ruj si gloss. Ce sa fac? Aveam si eu momentele mele. L-am rugat sa se aseze in pat si am intins langa el toate dvd-urile pe care le aveam. L-am lasat singur, lucru care nu imi surade deloc, si am mers in bucatarie sa fac floricele. Nu stiam care sunt preferatele lui asa ca am facut cu sare si cu cascaval. Chiar in momentul in care ma pregateam sa scot cea de-a doua punga din cuptorul cu microunde am simtit doua maini puternice in jurul taliei mele si am scos un tipat ascutit.

-Hei, hei. Linisteste-te. Sunt eu.

Oh, Doamne! Chiar m-am speriat. Harry m-a intors cu fata spre el si sub presiunea sperieturii l-am strans tare in brate. Dupa cateva momente, mi-am dat seama ca ar fi cazul sa ii dau drumul. M-am indepartat incet de el.

-Eu...imi pare rau ca... 

Fraza mea a ramas neterminata, pentru ca respiratia lui mentolata se simtea pe buzele mele. Se apropia din ce in ce mai mult, pana cand am simtit atingerea buzelor lui moi peste ale mele. Era un sarut tandru, putin timid. Ne-am indepartat incet unul de altul, zambetul aparandu-i pe fata. I-am zambit si eu, apoi l-am rugat sa ia cealalta punga de floricere si sa ma urmeze sus. Cand am ajuns filmul era deja pornit. The Notebook. Adoram filmul ala. L-am vazut de cel putin 10 ori si il stiu pe de rost. Totusi, nu m-a deranjat sa il mai vad o data cu el.

Am dat drumul la film, iar pe tot parcursul lui niciunul nu a scos un cuvant. In momentele triste eu am plans ca de fiecare data. In zadar am incercat de ma ascund. El isi daduse seama si si-a pus mana dupa umerii mei, tragandu-ma la pieptul lui.

Dupa ce filmul s-a terminat am decis ca ar fi bine sa mancam ceva. Stiam deja ca Harry nu se descurca deloc in bucatarie, iar eu cu atat mai putin, si am decis sa comandam pizza. Am mancat in living, pe jos, lucru care mi-a reconfirmat caracterul lui modest.

-Si acum ce mai facem?m-a intrebat Harry in jurul ore 19. 

-Nu stiu. E cam tarziu si... 

-Si ai vrea sa plec. Dar nu o voi face. Mai stau putin, vorbele lui m-au facut sa izbucnesc in ras. 

-Nu vroiam sa pleci, cretule. Imi place sa stau cu tine, i-am raspuns ciufulindu-l putin. 

-Ai pus mana pe carliontii marelui Harry Styles? Ai idée cat ar plati unii pentru asta? ca sa nu mai spun ca mi-ai deranjat 3 fire. Asa ceva nu o sa accept niciodata, doar daca...

Sprancenele lui se ridicau ritmic si imi aratau ca ceva nu o sa fie in regula.

-Doar daca ce? 

-Doar daca...RAZBUNAREEEEE!!!!

Si atunci si-a pus mainile in parul meu si a inceput sa ma ciufuleasca si sa ma ameteasca de nu mai stiam ce si cum fac. Dar am ripostat si eu. Am incercat s ail gadil si sa il fac sa ma lase in pace. Rezultataul,insa, a fost altul. Nu stiu cum sau in ce fel, el a ajuns deasupra mea pe podea, cu ambele maini prinse in jurul taliei mele, iar ale mele in jurul gatului sau. Simteam ce avea sa se intample si nu stiam daca era bine.

-Harry, nu cred ca e... 

-Shhh. Stii ca te plac. Tu stii ca ma placi. De ce nu recunosti? Doar pentru ca sunt vedeta? Sunt un am ca si tine. Am spus ceva gresit?

Am clatinat din cap in semn dezaprobator. 2 secunde mai tarziu buzele lui le acaparasera pe ale mele, facandu-ma sclava lui. As fi vrut ca timpul sa se opreasca in loc pentru noi.

-Hai sa mergem sus, i-am propus, iar el m-a aprobat.

Am urcat scarile tinandu-ne de mana, ne-am asezat in pat si ne-am continuat sarutul din ce in ce mai pasional. Luna ne era protectoare;nimic nu ne putea distrage acum.  

A doua zi de dimineata, m-am trezit atat de fericita. M-am intins in tot patul si am constientizat ca Harry nu mai era. Sper ca nu si-a batut joc de mine. Noroc ca nu m-am daruit intr-u totul. Atunci m-as fi simtit ca ultima fiinta de pe pamant. Totusi, trebuia sa nu cred ceea ce spunea. A vrut doar consolare pentru o zi? Sau ce altceva s-ar fi putut intampla?

Living my dreamUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum