Living my dream

Partea 14

Partea 14.

Harry fusese vizibil enervat de venirea politiei si nu s-a sfiit din a-si exterioriza sentimentele. As fi vrut sa stau departe de probleme, dar mereu am fost foarte curioasa si nu m-am putut abtine din a nu cunoaste cauza venirii politiei. Am pornit in fuga pe urmele lui si am mers la mine in camera. Nimeni nu mai era acolo. In urma lor au lasat un mare dezastru si totul trebuia curatat de mine. Nu aveam timp de asta acum asa ca mi-am continuat maratonul spre parter. Toti erau stransi in jurul usii. Mi-am facut loc printre Louis si Niall si am ajuns mai in fata. Tot ce am putut sa aud au fost cateva replici politicoase:

-Baieti, aveti grija data viitoare! A doua oara o sa fiu nevoit sa va dau o amenda.

Trei dintre politisti au plecat spre masini, un al patrulea a ramas in fata baietilor, avand un zambet tamp pe fata.

-Mai doriti si altceva?l-a intrebat Zayn vrand sa para politicos, dar a sunat mai degraba ca un la revedere. 

-Da. Nu stiu cum sa va spun. Stiti, fata mea... Ea e...mare fan. 

-Da, am inteles! Aveti vreo foaie? 

-Bineinteles! Va multumesc! Cred ca o sa se bucure mai mult decat atunci cand i-am cumparat primul mobil.

Baietii s-au semnat pe rand pe o foaie de carnetel si i-au inapoiat-o rapid politistului. Acesta a plecat rusinat, dar se putea observa ca sufletul ii dansa de fericire. Dupa asta ne-am retras toti in imensa lor sufragerie.

-Ce s-a intamplat? De ce a venit politia?am intrebat eu fiind inca nelamurita. 

-Vecinii nu ne inteleg, mi-a raspuns Louis. Niste bosorogi. Nu avem voie sa dam petreceri, sa cantam, sa ascultam muzica si bineinteles nu avem voie sa tipam, ceea ce tocmai am facut mai devreme. 

-Mai exista si alte reguli in tara asta in afara faptului ca nu te poti distra in propria casa?a intervenit Ivy. 

-Am eu o regula pentru tine:de acum inainte trebuie sa ii spui totul prietenei tale Kate. Ce ar fi daca ai incepe sa o respecti de acum? Vreau sa iti cunosc camera. 

-Hai atunci! 

-In 15min e gata masa! Sa nu intarziati! Azi a ziua in care Zayn o pregateste, si credeti-ma, mancarea lui e mai mult decat delicioasa, l-am auzit pe Niall strigand dupa noi.

Am urcat la etaj si am descoperit ca Ivy avea camera exact langa a mea. Daca e mea era verde, a ei era galbena. Un galben aprins care nu te lasa sa te intristezi. Mobila era aproape la fel ca a mea, diferea putin culoarea, iar comera arata la fel. Nici eu, nici ea nu aveam pervazul imens ca al lui Harry. Eram putin invidioasa pe asta, dar ei mi-au oferit deja prea multe.

-Deci? Ce ai sa imi spui? 

-De fapt, am chiar foarte multe de povestit, dar nu stiu cu ce sa incep. 

-Ce zici de partea cu avionul? 

-Ok. Dupa ce am urcat am observat imediat lipsa ta si a lui Harry. Am intrebat de voi, dar baietii mi-au spus ca e mai bine sa nu intervin. Liam m-a condus spre compartimentul lui si am stat cu el ceva timp singuri. Am povestit tot felul de nimicuri.  

-Da...la tine toate sunt nimicuri. 

-Poftim?! 

-Nimic. Continua! 

-Ok. Stateam acolo, dar apoi a venit si Niall. Si a stat cu noi. Era atat de dragut si se purta frumos cu mine, dar eu vroiam doar sa stau singura cu Liam.  

-Si Liam de ce nu a zis nimi? 

-Pentru ca nu il putea da afara din camera lui.  

-Aaa. Si Harry sta cu Louis, dar el nu ne-a deranjat. 

-Stai! Ce faceai tu cu Harry astfel incat puteati fi deranjati? 

-Stateam, vorbeam, stii tu...

Simtisem sangele care mi se urcase in obraji si stiam ca si Ivy observase pentru ca a ridicat intrebator din sprancene.

-V-ati sarutat! 

-Ba nuuu... 

-De ce nu vrei sa recunosti? Tu imi spui totul de la 10 ani, a spus simtind ca am dezamagit-o. 

-Bine! Ne-am sarutat de cateva ori. 

-De cateva ori?a tipat ea. 

-Shhh, am spus punandu-mi degetul aratator peste buze. 

-Si de ce nu mi-ai spus pana acum? 

-Pentru ca nu cred ca e ceva serios. El s-a despartit de iubita lui saptamana trecuta si sigur mai simte ceva pentru ea. 

-Kate, mi-a spus punandu-si mana pe umarul meu. Intrebarea nu e daca mai simte ceva pentru ea, ci daca a simtit vreodata ceva pentru ea. 

-Fi serioasa!

Logica ei m-a pus pe ganduri. Harry nu a aparut in nicio poza foarte apropiat de vedeta aia britanica expirata. Cel putin ea era o vedeta. Dar de ce ar vrea sa fie atat de aproape de mine?

-La masaaaaaaaaaaaaa!a strigat Niall dupa noi.

Clar nu trebuia sa intarziem. El ar fi fost in stare sa ne ia pe sus. Cand am ajuns jos mirosul mancarii m-a izbit din plin. Pastele lui Zayn aratau incredibil de bine si miroseau pe masura. Aveam o singura problema:masa lor avea decat 6 scaune. M-am asezat pe un scaun de pe care puteam sa privesc pe fereastra, iar Ivy era in fata mea. S-au asezat si ceilalti baieti si din felul in care s-au rotit in jurul mesei am dedus ca fiecare statea in acelasi loc mereu. Doar Harry ramasese in picioare. I-am simtit privirea fixata spre mine si m-am intors spre el.

-Ala e locul meu, mi-a spus afisandu-si zambetul perfect. 

-Aaa. Ok.

M-am ridicat de pe scaun foarte dezamagita. Eu unde aveam sa stau? Eram un fel de a cincea roata la caruta. L-am lasat pe Harry sa stea jos si am vrut sa plec spre sufragerie, dar mana lui mi-a prins incheietura.

-Unde pleci?m-a intrebat intorcandu-ma cu fata spre el. 

-O sa ma uit la televizor.  

-Nu vrei sa mananci? 

-O sa mananc cand o sa fie un loc liber, i-am raspuns taios incercand sa plec.

Atunci Harry m-a tras cu putere si in secunda urmatoare ma aflam pe genunchii lui. Eram stanjenita si probabil ma inrosisem ingrozitor la fata.

-Ce zici de locul asta liber?mi-a soptit in ureche, cativa carlionti atingandu-mi obrazul.

Nu stiam ce sa spun pentru ca nu vroiam sa o dau in bara, asa ca pur si simplu am luat o furculita de pe masa si am inceput sa mananc.

-Stai linistit! Iti garantez ca ii place acolo. Nu vezi ca e toata rosie?m-a dat Ivy de gol;ha, ce prietena aveam si eu.