Living my dream

Partea 6

Partea 6.

Am avut grija sa intru in casa la fel de incet cum am si plecat, dar simteam ca ceva nu e in regula. Cineva era acolo. Respiratia acelei persoane spargea linistea create in taina noptii. Am inaintat spre scari pentru a ajunge repede in camera mea, insa lumina din living s-a aprins si m-a facut sa ma intorc din instinct.

-De unde vii la ora asta domnisoara?s-a auzit vocea autoritara a mamei. 

-Mama...de ce esti treaza la ora asta? 

-Coborasem sa beau niste apa si m-am gandit sa ma duc sa vad daca scumpa mea fiica s-a intors de la concertul ala pe care il asteapta de atata timp. Si ghici ce. Nu am gasit-o acolo. M-am gandit ca ar fi bines a vin sa imi astept copilul. Daca s-ar fi intamplat ceva cu el? Asa ca acum astept sa imi raspunzi la prima intrebare. 

-Mama, eu acum am venit de la concert, am mintit eu repede. 

-Serios? Pentru ca Ivy e acasa de 2 ore. Asa ca lasa minciuna si spune-mi unde ai fost.

Ce puteam sa ii mai spun acum. Ca am fost cu Harry? In mod sigur nu m-ar fi crezut si ar fi spus ca imi bat joc de ea. Am decis sa ies din situatia asta cu o alta minciuna. Sper ca acum ma va crede.

-Am fost cu un baiat la o...plimbare, am spus lasandu-mi capul in jos in semn de "stiu ca am gresit". 

-Uite care e treaba, Kate. Stiu ca ai 18 ani, dar asta nu inseamna ca iti permit sa iti distrugi viata... 

-Dar mama, eu nu... 

-Lasa-ma sa termin! Nimeni nu ti-a interzis vreodata sa faci ceea ce vrei, cu atat mai putin sa iesi cu un baiat pe care il placi. Dar ar trebui sa faci asta ziua. Stii si tu cate se pot intampla la ora asta pe strazile orasului.

S-a ridicat si s-a indreptat spre mine. Asprimea din vocea ei scadea si acum vorbea chiar intr-un mod care ma linistea. M-a sarutat pe frunte si apoi mi-a mangaiat crestetul.

-Du-te la culcare. Nu o sa ii spun nimic tatalui tau.

Am pasit incet pe fiecare treapta a scarilor. Ma simteam atat de prost. Mama intotdeauna m-a sprijinit in ceea ce am dorit sa fac. De cateva ori a trecut peste cuvantul tatalui meu pentru a-mi oferi tot ceea ce imi doresc. De ce nu am putut sa ii spun adevarul? Trebuia sa merg sa o anunt in clipa in care am iesit din casa. Dar cum era sa ii spun asta? Sa ma duc la ea in camera si sa ii soptesc: "Mama, am venit de la concert, dar acum o sa ies cu Harry, care are numarul meu de telefon chiar din telefonul meu pe care mi l-a luat din buzunar in timp ce ne sarutam in cabina lui." Nu are niciun pic de logica. Dar nu e vina mea. Cele mai importante lucruri ale omenirii nu au logica.

Lasand asta la o parte, mi-am dat seama ca Harry nu e tipul de vedeta fitoasa, care crede ca isi poate controla fanii printr-un singur cuvant. S-a comportat cu mine mai frumos decat in oricare vis al meu, si eu chiar am avut multe vise cu el. E doar un om normal care se simte prost dupa o despartire, dar nu ajunge la disperare din cauza unei relatii ratate. E atat de...nici nu stiu. Nu am un cuvant pentru asta. In aceasta seara am inceput sa simt ceva mai mult decat admiratie pentru el. Bineinteles, sunt constienta ca asa ceva ar fi imposibil. El o sa mai stea doar 3 zile in tara mea, apoi o sa mearga in alta unde va gasi o fata la fel ca mine, o va amagi si o va lasa plina de sperante. Totusi imi e greu sa cred asta despre el. Pare atat de amabil si generos si...de toate.

Am incercat sa analizez tot ce se intamplase in acea zi, dar somnul nu a avut aceleasi planuri pentru mine. Am dormit atat de bine incat nu am visat absolut nimic si m-am trezit in aceeasi pozitie in care am adormit. Era o dimineata de sambata atat de frumoasa. Razele soarelui imi bateau in geam si ma indemnau sa ies din casa. Era aproape ora 11, iar cand am coborat la masa am descoperit ca eram de fapt singura acasa. Pe usa frigiderului ma astepta un biletel mic si alb pe care era scrisul ordonat al mamei: "Am plecat la bunica. Ne intoarcem maine seara. Ai grija de tine." Maine seara? Doamne...o sa am casa numai pentru mine 2 zile. Ce as putea face? Am decis mai intai sa ies la o plimbare cu Ivy. Ne-am intalnit la cafeneau din coltul strazii, ca de obicei.