Living my dream

Partea 10

Partea 10.

-Maine plecam. 

-Stiu asta. 

-Nu. Nu intelegi. Maine plecam. Si voi veniti cu noi. 

-Poftim?am tipat in telefon. Ce sa cautam noi in Londra? Parintii mei nu vor fi niciodata de acord. 

-Linisteste-te!!! Totul o sa se resolve, o sa vezi. Vreau doar sa stii daca voi vreti cu adevarat sa va implicati in asa ceva. 

-Bineinteles ca vrem. Este o sansa unica si trebuie sa profitam de ea. 

-Uite, asa gandeam si eu la inceput, dar lucrurile nu stau tocmai asa cum par. Acesta e raspunsul tau final? 

-Da, Harry! Sunt cat se poate de sigura. Niciodata in viata mea nu am fost mai sigura de atat. 

-Bine.Tine-o pe Ivy la tine si roag-o sa isi cheme parintii. O sa fie o intalnire destul de importanta. Ne vedem diseara! Te pup!

-Ce s-a intamplat?m-a intrebat Ivy, vazandu-ma ca stau cu telefonul in mana si cu gura cascata spre el. 

-Baietii vin aici diseara. 

-Pai asta e grozav. O sa ne distram de minune. 

-Vin sa vorbeasca cu parintii nostri.

Se pare ca prinsese ideea deoarece a adoptat aceeasi pozitie ca si mine.

-De ce ar vrea sa faca asta? 

-E vorba despre proiectul cu Simon. Harry a zis sa ii chemi pe parintii tai aici ca sa stabileasca totul.

Parintii mei au venit acasa in mai putin de o ora dupa telefonul care m-a dat peste cap. Le-am explicat totul si au fost foarte fermi in ceea ce priveste raspunsul: NU. Stiam destul de bine ca atunci cand mama spune nu, nu ramane. Tatal meu este usor influentabil, dar ea nici macar nu clipeste la rugamintile mele. Dupa ce au venit si parintii prietenei mele eram 4 contra 2. In mintea mea nu mai aceam nicio sansa. Nu intelegeam de ce baietii insistau sa vorbeasca cu ei. Cand am auzit soneria am zburat la propriu de pe canapea. Ei erau, in frunte cu Harry, care mi-a dat un sarut scurt pe buze in timp ce pasea peste prag. In momentul in care cei 5 crai au pasit in living, parintii nostrii au schimbat priviri cu subinteles, mama mea uitandu-se ciudat la Harry.

-El nu e baiatul din noaptea aceea? 

-Ce noapte?a intrebat tata. 

-Mama, lasa asta acum! Avem alte lucruri de discutat. 

-Buna seara!a spus Liam preluand initiativa. Probabil stiti de ce ne aflam aici, dar vrem sa priviti lucrurile si dintr-o alta perspectiva. 

-Nu am venit aici sa ascultam stirile si nici sa pierdem vremea, a intervenit tatal lui Ivy care l-a speriat putin pe Daddy. 

-Ok. Atunci o sa fim scurti, a sarit Louis deschizand un laptop pe masuta mica din sticla ce trona in mijlocul camerei.

A umplat putin timp pe calculator si dupa cateva minute pe ecran a aparut Simon, cu un zambet stramb pe fata.

-Buna seara, doamnelor si domnilor! Sunt sigur ca dumneavoastra cunoasteti motivul acestei conversatii. Eu le-am vazut pe cele doua fete pe scena la concertul baietilor mei. Va rog sa ma credeti, nici macar nu le stiu numele, dar mi-a placut de ele si as vrea sa le aud in studio in aceasta saptamana. Sunt absolute convins ca stiti cum este viata si vreti tot ce este mai bun pentru ele. Ei bine, aceasta este o ocazie unica pentru ele si viitorul lor. Ce credeti? 

-Dar ele au o scoala de terminat. Cum o sa se descurce cu asta?

Tata intotdeauna a pus mare pret pe notele mele si si-a dorit mereu sa am o cariera de succes. Nu cred insa ca s-a gandit la o cariera in domeniul artistic.

-Mai sunt decat 2 saptamani pana la vacanta. Fetele au o situatie foarte buna la invatatura si nu cred ca o sa existe o problema cu scoala. Eu o sa lucrez cu ele doar pe perioada vacantei. 

-Scumpo, nu am stiut ca tu poti canta, s-a bagat si mama lui Ivy in discutie. 

-Mama, fii serioasa! Mai bine te-ai gandi la ce viitor voi avea daca m-ai lasa sa plec acum. 

-Ei bine, eu sunt de acord. Mereu am vrut sa fiu artista, dar nu am avut calitatile necesare. Bob, fata pleaca. Asta urma sa se intample oricum anul viitor. E mai bine acum pentru ca isi creeaza o cariera. 

-Daca asa vrei tu, draga. 

-Eu le vreau pe amandoua. Ma bazez doar pe trupe, a stricat Simon momentul fericit. 

-Mama?Tata?mi-am rugat parintii din priviri sa se gandeasca foarte bine la raspunsul lor. Stiu ca imi vor tot binele si ma vor aproape de ei, dar nu voi putea fi mereu acolo. Odata si odata tot va trebui sa plec la o facultate. 

-Of, fie!a spus mama dupa secunde chinuitoare de asteptare. Cand e plecarea asta a voastra? 

-Vorbesti serios?am intrebat-o sarindu-i in brate. 

-Ma bucur ca s-a rezolvat aceasta problema. Ne vedem peste doua zile fetelor. La revedere!

Ecranul s-a facut negrul, iar atmosfera din camera era ceva de neinchipuit.

-Maine la ora 10 venim sa va luam. Avionul nostrum pleaca la 11. Sper ca totul este in regula.

Mama i-a condus pe baieti la usa, ei fiind urmati si de familia lui Ivy. Imediat am urcat in camera mea sa imi fac bagajul si bineinteles ca in aceea noapte nu am putut dormi, mai ales dupa mesajul primit de la Harry: "This is only the beginning for you and for us". Avea absoluta dreptate. Povestea vietii mele se afla de abia la inceput. Plecam intr-un loc in care am visat toata viata sa ajung, intr-un loc al tuturor posibilitatilor si intr-un loc unde m-as putea afirma prin ceea ce fac. Sper doar ca lucrurile sa fie atat de roz cum le-am planuit.