Mi princesa - FINALIZATĂ

1

Media: Beatrice si Blake

Perspectivă Ares

Timp de 7 luni de zile a trebuit sa învăț să trăiesc fără ea.
Mi-am văzut de viață fix cum făceam când o credeam moartă.
Nu sunt mândru de felul in care ma descarc cand imaginea ei imi apare in minte.
O iubesc! Nu am de ce sa neg asta, ultima imagine cu ea a fost cand mi-a întors spatele plângând, de atunci nu i-am mai vazut ochii frumoși de un căprui închis, părul cârlionțat, buzele ei trandafirii, zambetul perfect. Am privit doar pozele ce mai mi-au rămas.
Am intrebat timp de o luna multe persoane, unde este, ce naiba face, de ce nu este aici macar sa o vad? Am greșit, am vorbit la nervi si gelozie, dar nu sunt doar eu vinovat, trebuia sa imi spuna ce s-a întâmplat.
In săptămâna de dupa despărțire i-am făcut o vizita varului meu, l-am rupt in bătaie dupa ce mi-a explicat totul, cat a ținut ascuns faptul ca era indragostit de iubita mea, din vina noastră s-a ajuns aici, iar el a fost declanșatorul, așa ca l-am distrus, abia ce a putut Abby sa ma salveze de pușcărie, însuși unchiul meu drag a depus plangere si l-a obligat si pe Mark sa o facă.

Am înțeles în final ca am pierdut-o, sper totuși ca atunci cand va apărea sa nu ma intoarca din drum cu perfectiunea ei din toate punctele de vedere.
"Iubire" Blonda de lângă mine ma atinge pe umăr confuză, priveam in gol de ceva timp. Imi dau ochii peste cap fără sa ma vadă și plec sa fumez.

○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○

Perspectivă Beth

În primele doua luni l-am vizitat pe Dylan fără sa știe cineva in afara de părinții si sora mea, care apropo m-a iertat dupa plecarea mea neprogramata. Celelalte 5 luni am fost atat de ocupata cu examenele și admiterea încât nu am mai putut ajunge în Los Angeles.

Pana acum, expir aerul ce îmi făcea foarte mare presiune în piept, cred ca sunt peste 5 mașini în fața vilei Reyes, este ziua fratelui sau mai bine spus a fiului meu.
Cobor din mașină si pentru câteva secunde privirea imi rămâne pe masina lui, a bărbatului care m-a făcut să plec de aici.
"Mulțumesc" ii spun iubitului meu zambind, a scos cadoul imens, încă nu era asamblat, o sa stăm zilele următoare sa le facem, topogan și trambulina, e fix ce stiu ca si-a dorit mereu.
Blake doar imi sărută obrazul si zâmbește.
Povestea e lungă....
Mai pe scurt! Blake a venit dupa a doua luna de la despărțire. Începusem sa fumez legale și să-mi rup nările cu cocaina, m-a ajutat să mă las si a avut grija de mine, așa am ajuns să fim împreună, acum avand o luna de relație, imi este ca un frate mai mult, dar in acelasi timp asa a fost sa fie, el ține la mine mai mult, ma vede ca pe o iubită, asa ca am acceptat.
Imi trag puțin de rochia albastră în jos si îmi mai bag mâna odată prin parul cârlionțat, nu stiu dacă sunt pregătită sa îl văd pe Ares, stiu ca va fi greu, mai ales după tot ce a fost. Imi este dor de oamenii dinăuntru, dar as pleca imediat din simplul motiv ca el este acolo.
Blake îmi deschide poarta si mergem direct in spate de unde se auzea gălăgie și țipete de copii fericiți.
Cred ca sunt peste 20 de fețe cunoscute aici, pentru câteva secunde zâmbetul mi se micșorează când îl văd și nu singur...la brațul lui fiind o blondă, o blonda pe care nu am suportat-o niciodată, stiam eu ca va fi ceva cu ea, Alice, vecina de la casa lui părintească.
Dylan se juca cu prietenii lui de la grădiniță, am strans pungile cu dulciuri mai strâns încercând sa nu plang, când una din fetițele ce râdeau cu el îi face semn spre mine, ochii lui incep sa strălucească.
"Mami" țipă atat de tare încât a atras toată atenția asupra lui si a mea, întind brațele după ce las jos pungile și îl prind într-o îmbrățișare strânsă, îl învârt ușor si ii sărut obrajii.
"Beth" sare și Alia de la masă venind spre mine cu Abby pe urmele ei. Le îmbrățișez si pe ele, încercând sa nu dau frâu liber lacrimilor de bucurie.
"Ai venit!" Dylan zâmbește, văzând ca ii lipsește un dintișor, chicotesc si imi lipesc fruntea de a lui.
"Si nu mai plec!" el țipă din nou si ma strange mai tare.
"Era și timpul, credeam ca mi-ai furat casa tu si blondul tau" Bryan râde, ei au venit înapoi in oraș când eu si Blake ne-am cuplat, Julie acum nu mai are nici măcar o problema, deja a început sa poarte din nou tocuri.
"La multi ani, micuțule!" ii spune Blake, el merge către iubitul meu și se saluta ca niște bărbați, incep sa râd, mâna lui este atat de mică pe lângă a lui Blake, deja a fost vrăjit de cutiile pe care se vede ce parc o sa ii facem în curte, ne privește pe amândoi cu gura larg deschisă.
"Ce tare" începe sa vorbească cu Blake si sa i se arate tot, ii las si inaintez in fața, fiind acum in dreptul mesei unde erau toți.
"Buna, tuturor!" zâmbesc "Tata cred ca il mai știi pe Blake, sper ca nu te deranjează ca este aici" zambesc nevinovat, căci el privea curios, zâmbește dintr-o dată si se ridică luându-ma în brațe.
"Fata mea, nu ma supăr, ma bucur ca va iubiți și sunteți fericiți" zambesc si eu, deși nu este chiar cum spune el.
Dau imediat de privirea întunecată, ochii cei curioși, privește cu multă ură spre iubitul meu, apoi spre mine.
Simt scânteia dintre noi, atractia ce nu a dispărut, inima imi bate ca o nebună, imi era atat de dor de el.
Știu ca și el simte, observ! Și nu sunt singura, blonda de langa el este super încordată și ne privește.
"Bună tuturor" Blake sparge gheața cu zâmbetul lui de milioane, se saluta în primul rand cu tata si ii intinde mamei buchetul pe care a insistat sa il ia special pentru ea, mai are unul pentru Abby, dar vad ca deja i l-a dat.
"Așezați-vă, nu mai stați în picioare!" mama ne face loc lângă ei.
Ne așezăm și culmea sunt fix față in față cu Ares ce încă ma privește fără nicio rușine.
"Vreau sa știu tot" Spune tata zâmbăreț, nu prea am mai vorbit cu ei.
"Am intrat la medicină!" mama începe sa râdă zgomotos cand aude.
"Stiam eu!" bate palma cu tata si imi sărută obrazul.
"Dar ghiciți unde?" Blake îmi face cu ochiul. Mama pare ca își dă seama, căci pentru câteva secunde redevine serioasă si ii apar lacrimi in ochi.
"Aici?! Ramai aici cu noi!?" încep sa râd, ea țipă de fericire, iar Abby ma privește surprinsă plăcut.
"Pe bune?"
"Da, soro" râdem toți.
"Felicitări, Beatrice" tatal lui Ares imi zâmbește apreciativ și dăm noroc cu paharele de vin, conduce Blake, deci nu imi fac probleme.
"Si voi doi, de cand sunteți împreună?" Alia ii dă o privire plina de ură lui Ares. Cum? Oare de ce? Ce s-a întâmplat cât nu am fost aici?
"Destul încât sa ne dăm seama cat putem sa ne facem de fericiți" Blake zâmbește si îmi sărută mâna, ii dau o privire plina de iubire, dar din nou, nu iubirea pe care o crede el, eu nu îl iubesc! Și a început sa plece des și să îmi ascunda lucruri, fapt ce ma face sa fiu și mai instabilă, iar pe lângă asta si distantă.
"Dar voi?" Blake își îndreaptă atenția spre Ares si Alice.
"Vorbești cu noi?" intreaba blondă nesigura, scot un mic zâmbet drăcesc, privind-o cu superioritate.
"De 6 luni" spune ea zambind, am redevenit serioasa si ma uit la Ares dintr-o dată, el deja ma privea, zambesc amar si batjocoritor.
"Bety! de ce nu ai venit prin oraș, ai fost cu treaba, ai avut marfă?" Alice imi zâmbește forțat, vipera.
"Alice, tot fetița lui tati ai rămas, încă nu esti aptă de muncă?" ii zambesc cu dintii mei strălucitori.
"Am auzit de la un prieten bun ce drogata ai ajuns" blonda imi face cu ochiul, iar ceilalți vad ca sunt confuzi "Iti cam place sa te prăfuiesti, asa vei face si cu reputatia familiei tale, Reyes?" cand sa vreau sa ii spun ceva, intervine tata.
"Nu iti permit sa vorbești asa in casa mea!" îi spune printre dinți, apoi ma privește, de fapt toti o fac "Este adevărat, Beth?" Blake ma prinde de mână si ia inițiativă.
"Lucy, a avut o perioada mai grea, în care a fost pierdută, dar acum este bine și ii pare rau" privesc doar în pământ plina de nervi, știind ca încă o fac, iar imbecila asta știe.
"Cred si eu, era sa moara de la supradoză" pufaie blondă, ma ridic și arunc vinul din paharul meu pe ea.
"Ce ar fi sa iti vezi de viața ta si să ai grijă de iubițelul tău ce doar s-a holbat la mine de când am ajuns, ce este? Te deranjează atat de tare incat acum vrei sa ma ataci? ma urmărești sau cum?!" Blake ma trage in spate.
"Nu pot sa cred, Beth, ai luat supradoză?" mama își pune mâinile la gură, o privesc cu părere de rău.
"Nu este momentul sa vorbim despre asta aici! Nu trebuia sa se afle asa! Este trecut, iar ea nu are nevoie sa i se amintească ce s-a întâmplat atunci, desi mi-as fi dorit sincer sa stiu, pentru a putea fi langa tine" Bryan sare in ajutorul meu, iar in acelasi timp se vede din priviri ca are multe intrebari.
"Hai sa mergem, Beth!" Blake ma trage spre ușă.
"Mami, vin cu tine!" Dylan pune botic, se pare ca toți copiii ne priveau, il iau în brațe si dau o ultimă privire fostului meu, ce ma întreabă din priviri ce naiba se întâmplă si ce am pățit...sa ii spun ca totul e din cauza lui?! Acum iau antidepresive și mă mai ușurează, dar ma face sa fiu aeriană.
"Imi pare rau, ca am stricat seara" zambesc trist si le întorc spatele.
"Beatrice, vorbește cu noi!" tata se răstește, ma opresc în loc si o spun fără sa ma întorc.
"Nu este nimic de vorbit, este viata mea, singura trec prin ea și aleg ce fac"
Julie si Bryan ne urmează spre mașină, ii lăsăm pe ei la casa lor, iar noi ne îndreptăm spre apartamentul cumpărat.

Sunt in baie cu Dylan, el sta in cada mare, iar eu ma spăl pe dinți.
"Si in final, ce se întâmplă mami?"
"Prințul începe să-și accepte viata, iar cerșetorul apreciază mai mult familia pe care o are, căci de cele mai multe ori nu banii iti aduc fericirea, ci oamenii care descoperă împreună cu tine lumina" ii ciupesc năsucul și îl înfășor în prosop.
Dupa ce se schimba ma pregătesc sa ies din baie.
"Haide să schimbăm aparatul"
"Mami, stai" ma intorc spre el "Iti multumesc ca mi-ai dat șansa sa vad cum este cu adevărat o zi de naștere, asa cum mi-am dorit mereu si nu am avut" zâmbește cald, iar mie imi dă lacrimile, il prind in brațe si ii sărut obrajii.
"Iti promit ca vom fi fericiți, Dylan! Eu pentru tine trăiesc pe lumea asta, doar pentru tine o fac"
Suntem întrerupti de Blake care trece pe hol vorbind la telefon, ies din baie și privesc cum se încalță.
"Din nou pleci?" imi pun mâinile in sân, el ma privește si vine spre mine, ma sărută, apoi se întoarce.
"Imi pare rau, ma întorc în câteva ore"
"Unde ple..." Nu mai apuc sa termin ca deja a plecat.
"Blake este un ciudat, mami" incep sa râd, Dylan avea țepi în cap din cauza parului ud, are freză rebelă.
"Hai sa mergem în pat, trebuie sa dormi!"

Priveam videoclipuri de acum câteva luni cand eram cu Julie, Bryan si Blake, ne distram atat de mult, dar mereu aveam un gol si acum îl am.
Ceva imi lipsește, mai bine spus cineva, stiu deja cine... Cel mai probabil acum este cu iubita lui, a trecut peste, trebuie sa ma obișnuiesc cu asta, am un iubit bun acum ce ma poate salva de la înec din nou, urăsc cand ajung in acel punct extrem.
Sunt scoasă din gânduri, de o notificare, nici macar nu mai eram atenta la telefon.
Ma încrunt cand văd ceva. Astăzi Blake a pus un story cu noi doi inainte sa venim in Los Angeles, iar eu l-am repostat, am primit o inimioară la el, numele Ares Alvaro ma face sa tresar, el chiar acum se uita pe contul meu de instagram în loc să stea cu iubita lui.