Media: Beth
Stau si pregatesc petrecerea cu Maia, din pacate nu am avut timp sa vorbesc inca cu Ares. Cadeam obosita dupa cate aveam de facut.
In curtea restaurantului unde vor veni familia viitorilor parinti si prietenii apropiati, sunt asezate mai multe mese si un foisor unde umflam noi la baloane.
"Au venit baietii!" spune Maia si imi aseaza in fata limonada. Alia vine repede la noi sa ne ajute, baietii vin mai usor razand din nu stiu ce motiv, cand ma priveste sotul meu, ii piere zambetul si se incrunta.
"Esti bine?"
"Da" zambesc si incep sa leg balonul. Ma simt groaznic ca inca nu i-am spus, dar nu prea am avut timp, ba ma odihneam, ba eram aici si pregateam petrecerea, au trecut doar doua zile, o sa gasesc eu momentul potrivit!
Invitatii veneau tot mai multi, iar eu ma emotionam de parca era copilul meu.
Cand fumigenele au incceput sa iasa intr-o culoare deschisa de albastru, toti au inceput sa aplaude, iar cei doi prieteni buni ai mei se sarutau fericiti, ma amuza faptul ca Julie este atat de draguta cu falcute.
"Felicitari" le spun cand vin la noi, o imbratisez strans si ii sarut obrazul, apoi ma duc la Bryan si il tin strans in brate, iar el ma mangaie pe spate.
"V-am spus eu ca va fi baiat" Julie ma priveste pe mine si Maia fericita.
Am o stare de greata, asa ca urc sus la etaj unde erau niste camere si dau la boboci.
Ma privesc mai apoi in oglinda imensa si observ o foarte mica unflatura la burta.
In timp ce o mangai si incerc sa il simt, inchid ochii si ma gandesc.
Frate, voi fi mămică!
Ares e foarte greu de vazut casatorit, barem si cu copil...Rad la gandul asta si imaginandu-mi cat de grijuliu si bun va fi, iar daca e fata cel mai probabil o va tine inchisa in casa pana la 16 ani.
In acelasi timp mi-e frica, am doar 19 ani. Daca Ares nu o sa ma mai vrea, daca....
"Lucy, vi?" Julie ma priveste dur. "De ce plangi?"
"Jul..."
"La naiba, Lucy! Esti fericita! Ai un sot ce te iubeste si un copil pe drum! Ar trebui sa fi fericita!" se rasteste pentru un moment, apoi ma prinde de umeri, raman incremenita cand vad cine ne asculta, Bryan si Ares stateau in tocul usii.
"Cum?" intreaba derutat, ma panichez si intru in baie, inchizandu-ma cu cheia.
"La naiba! Lucy, imi pare rau, ma jur ca nu stiam ca sunt acolo..." prietena mea spune de afara agitata.
"Stai putin, iubito! Lucy e insarcinata?" Il aud si pe Bryan socat, perfect.....
"Beth, deschide imediat usa!" apasa de mai multe ori pe clanta "Daca nu o deschizi, o sparg!" tonul dur ma face sa ma departez si sa plang, stiam eu ca nu va vrea copilul, acum nici pe mine....
"Plecati toti!" ma rastesc si ma ghemuiesc pe jos cu genunchii la piept si capul ascuns intre maini.
"Lucy, la naiba, nu te agita, ii faci rau" Julie sare si ea.
"Nu vreau sa te mai aud!" urlu si incerc sa trag aer caci mi se facea rau.
"Are un atac de panica si eu patesc asa, starile mele de cand cu sarcina sunt mai amplificate" ce stie ea....
"Deschide dracu usa asta, acum!" se rasteste Ares.
"Vreau sa fiu langa tine, Beth, nu iti voi spune nimic, promit" s-a calmat doar pentru a-mi spune asta.
Cand deschid ma duc direct spre pat si ma asez in fund cu spatele la ei, incercand sa ma calmez.
"Hai sa ii lasam singuri" o aud pe roscata.
Dupa ce se inchide usa simt cum patul se lasa langa mine.
"Vrei sa vorbim despre asta sau las sa te mai linistesti?" vocea lui pare blanda acum, desi stiu ca ar vrea sa imi spuna multe.
"Ares, am fost la ecografie acum doua zile si mi-a spus ca sunt insarcinata, nu am avut cum sa iti spun atat de repede, a fost si pentru mine un soc si aveam atat de multe de pregatit pentru petrecerea asta, plus ca a fost nevoie sa ma odihnesc mai mult si sa imi schimb felul in care mancam si tot. A fost un soc, te rog nu te supara! Si daca nu mai vrei sa fi cu mine, te inteleg! Daca nu vrei copilul, ei bine sa stii ca eu am sa il pastrez, ma voi descurca si sing..." ma opreste din vorbit sarutandu-ma.
"Daca mai vorbești prostii, atunci o sa avem probleme! Tu te auzi? Cum sa nu vreau un copil care este facut cu iubirea vietii mele, cum sa gandesti asa ceva, ma stii prea bine ca sa gandesti asa baliverne"
"M-am gandit ca..."
"Ai gandit prost, Beth! Te iubesc cel mai mult si se pare ca ne vom intemeia familia mai devreme decat credeam" zambeste, fapt ce ma motiveaza.
"Are doua luni" inchide ochii pentru un moment.
"Atat de mult!"
"A fost cel mai probabil in seara cand ai aflat ca Alice te mintea, am fost prea aerieni si s-a intamplat asta, dar nu regret"
"Iti dai seama ca nici eu nu regret, desi am putina parere de rau pentru tine, ai 19 ani si as fi vrut sa mai experimentezi pana am fi avut un copil, dar daca ăsta ne este destinul, il acceptam asa cum e" il sarut, ca mai apoi sa raman in bratele lui ascunsa in scorbitura gatului.
"Nu ma simt prea bine, am obosit si vreau acasa" sincer m-a extenuat aceasta petrecere.
"Hai sa mergem acasa!" ma prinde de mana si coboram jos la invitati.
Bryan si Julie ma priveau curiosi.
"Lucy, imi pare rau..."
"Este ok, Jul!" o intrerup sec.
"Noi vom pleca, Beth are nevoie sa se odihneasca" sotul meu dă mana cu baietii, eu doar le zambesc tuturor si ii prind mana, mergand spre masina.
