Media: Ares
Perspectivă Ares
In fiecare zi, las un trandafir alb la mormântul ei, stând acolo cu orele.
Iar pe seară merg si beau in casa ei, unde mirosul său încă persistă, hainele sale sunt la locul lor, mereu le scot eu si adorm cu nasul in ele.
Mi-o imaginez de multe ori, ma cheamă la ea zambind si imi spune ca nu este moartă, iar cand ajung langa ea sa o îmbrățișez nu pot sau dispare.
"Ares, eu voi pleca" vocea enervantă a lui Alice se aude din depărtare, eu doar privesc in gol si nu o bag in seamă.
"Pa, o sa vin maine înapoi"
Zile intregi nu am vorbit cu nimeni si am avut rutina, casa ei, dormit, cimitir si din nou casa ei.
Am renunțat sa ma gândesc la posibilitatea de a trăi fără ea, asa ca privesc trenul ce trebuie sa treaca pe aici in cateva secunde, ceva m-a oprit din a o face, eram la un metru de șine.
"Sunt aici, Ares" mă apropii din nou de ea, iar cand am încercat sa o ating pe obraz, am inceput sa plang in hohote, nu este aici! De ce ma mint singur?
¤¤¤¤¤ alta zi
"Frate, du-te la un psiholog, e singura soluție ca sa te mai ajute putin" Bryan era obosit psihic, Julie plange in fiecare seara, de multe ori fiind acompaniata de el, toți au iubit-o mult, a lăsat un gol imens in sufletele noastre.
¤¤¤¤¤¤¤ alta zi....
"Tati, unde este mami, mi-e dor de ea, foarte tare, a lipsit in prima mea zi la școală, mi-a promis ca va fi cu mine acolo" încerc sa ma abțin sa nu plâng.
"Mami este într-un loc mai bun, unde este liniștită" îl las sa se joace cu câinele luat de ea si ies din cameră, începând sa plâng in hohote.
"M-ai lăsat singur! Cum ma voi descurca cu Dylan daca acum te vrea pe tine....... si eu te vreau aici" stau sprijinit de piatra funerară si țin trandafirul alb in mână, amintindu-mi zilele frumoase de cand eram mici.
"Te iubesc cel mai mult pe lume, acum si pentru totdeauna, mi pincesa!"
Prima zi în care am văzut-o dupa 5 ani, cat de mult i-a plăcut mașina mea, șocul de pe fața ei a fost memorialistic când m-a vazut,a simțit ce era si va fi mereu intre noi, desi nu își amintea....simțea.
¤¤¤ alta zi.....
"Ma bagi in seamă sau plec?"
"De unde stiu eu ca nu ma minți in legatura cu acest copil?" ma ridic nervos si arăt spre burta ei semi crescută. "Cand se naște ii fac personal test de paternitate, daca nu este al meu, te omor in cel mai crunt mod, îți promit!" ies pe ușă, trântind in urma mea.
¤¤¤¤¤¤¤ Alta zi.....
Stam toti la masă, familiile noastre fac des seri in care ne întâlnim.
"Mami lipsește din nou, cand va veni?" Dylan priveste trist spre mâncare, iar apoi începe sa plângă "Vreau la mami, vreau la ea" o privesc pe Alia care si ea se abține mult, eu nu o pot face asa ca dau frâu lacrimilor, scuzându-mă de la masă.
¤¤¤¤¤¤ Inca o zi.....
Incep sa dau agresiv in sacul de box. Bryan il ține pe loc, iar eu dau cu toată puterea făcându-l si pe el sa se dezechilibreze de câteva ori.
"Frate, atât pentru astăzi, altfel vom rămâne până maine fără saci de box" zâmbește si iesim din sală.
"Buna, băieți!" ceilalți erau in living, priveam in jur de parcă ar fi fost acolo, iar eu o căutam, lipsește! Toti observam acel gol, nu mai eram la fel, niciunul.
"Azi nu m-am simțit deloc bine" îmi înfig ușor degetul in țepul trandafirului si privesc cum sangele imi pica pe el putin.
"Te-am visat! Din nou"
¤¤¤¤¤¤¤¤¤ ziua următoare
Stam toti si aprindem lumânări la mormânt, astazi era ziua ei de nastere, făcea 19 ani, nimic nu este mai greu decat momentele de genul când vrei sa spui La multi ani! cand de fapt ea a murit si nu ii poti spune 'multi ani', multi ani catre ce? unde?
Am ramas singur din nou, ii sarut poza de pe piatra funerară.
"Ti-am adus un cadou, asa de ziua ta" scot din el un glob cu un îngeraș ce cânta, sub ea era o poza cu mine, Dylan si ea, eram atat de fericiți.
Privesc poza, iar muzica devine tot mai tristă pentru mine, il asez jos, oprindu-l.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
"Nu ma simt bine" Alice ma trage spre ea, o ridic de pe canapea si mergem direct la spital, desi nu sunt așa foc sa aflu ce are.
Daca ar fi fost total altfel, iar in locul lui Alice ar fi fost ea, cred ca deja dădeam foc la spital si omoram 3 doctori.
Dar nu este si nu va mai fi vreodată!
¤¤¤¤¤¤¤¤¤
"Nenorociților" Bryan se ia la bătaie cu câțiva băieți din Palm Springs.
"Hei" urlu tare intrând în cercul facut de ei, toti se opresc si ma privesc.
"Ares Alvaro" unul din băieți ma privește cu frică, au uitat ce le-am facut ultima oară.
"Tipul ăsta este prieten bun cu mine, va omor dacă va mai luati de el"
Ii trag un pumn, iar el a picat inconștient.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤ peste cateva zile
Suntem la gala, eu si Beth ar fi trebuit sa fim împreună aici, desi eram separați tot trebuia sa reprezentăm mafia, am fost numit capul mafiei de astăzi, dar nu era doar dreptul meu, era si al ei.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤ inca o zi
"Ai emotii?" il intreb pe Bryan, care va face pasul următor in relatia sa cu Julie.
"Da, multe" el ridica mainile si ne privește anxios "Tremur?" încercăm sa il încurajăm, dar degeaba.
"Da....nu" spune Dima dându-și seama de gafa pe care a făcut-o.
Julie vine nervoasă si privește către iubitul ei ce nu i-a răspuns toata ziua la mesaje.
Ea este așezată de fete pe scaun si i se face semn sa se uite in sus, dronele făcându-si treaba.
Vrei să fii soția mea?
A apărut pe cer, încep sa zâmbesc dupa ce las petalele sa cadă, cei doi se iubesc foarte mult si merita sa fie fericiți.
"Da" cand am ajuns jos deja își spusese discursul.
Toți ii aplaudăm si din nou privesc in jur căutând-o, dar nu este!
¤¤¤¤¤¤¤¤¤ Alta zi....
Toti am fost chemati de tatal ei acasă.
"Azi am fost la mormântul fetei mele cu un motiv întemeiat" toti il privim cu sufletul la gură.
"Mi s-a adus la cunoștință ca sicriul este gol, nu am crezut, dar astăzi am intrat in stare de șoc vazand cu ochii mei" ma ridic agitat.
"Adica vreti sa spuneți ca ea nu este moartă?"
"Sau a fost furat trupul?"
Toti intrebau in jurul meu, ii privesc nervos.
"Toti am văzut-o moartă!"
