Perspectivă Beth
Deschid ochii văzând locul in care stau, m-am trezit pentru un moment, le-am facut cu mâna celor ce ma priveau zâmbind de dupa acea ușă, totul se făcuse din nou negru.
Acum m-am trezit in această cameră de hotel.
"Te-ai trezit, am crezut că ți-am dat o doză prea mare pentru un moment" o fată blondă își așează ochelarii mai bine pe nas.
"Ce se întâmplă? Unde sunt?"
"La hotel scumpo, încă nu am putut pleca prea departe. Ai avut un stop cardiac datorită substanțelor pe care eu ti le-am bagat în perfuzie"
"Mulțumesc, ce sa zic?" simt putin locul dureros unde am fost împușcată. "Si de ce ai făcut asta?"
"A fost ordin de la fratele meu vitreg, iar acum ca a murit si cam toți au mierlit-o după razboi, ei bine am rămas noi două si mama"
"Despre ce tot vorbești?"
"Mark a murit, la fel si Blake, el este fratele meu, m-a chemat in acea zi blestemata sa te iau, dar a trebuit sa fac un plan dupa ce a murit, așa ca ti-am platit sosia sa mearga in locul tău acasa si sa ne razbune, omorând pe toata lumea, nu sunt un geniu?"
"Esti nebună? Adica familia mea stie ca eu sunt ea?"
"Scumpo ai fost in comă mult timp, a trecut o luna de cand te-au ingropat deja, acum Chicago, sosia ta, e pe cale sa apară dupa ce cineva le dă veste că sicriul este gol, tu stii cat am stat sa te hranesc pe tine prin vene ca sa te trezesti acum?"
"Nu imi vine sa cred"
"Ai noroc ca Blake te-a iubit altfel mama te omora deja, e pornită rau pe tine, e periculoasă"
"off, imi pare rau, bine? amandoi au murit, iar eu ma chinui acum, sincer nu imi vine sa cred. Cum de am o sosie?"
"Blake la cat de disperat era sa te aiba a căutat-o pe ea si o ține imaginandu-și ca esti tu, doar ca ea nu stie asta, altfel nu ne-ar mai ajuta, sunteti diferite la comportamnet, dar se descurcă" râsul ei ciudat de enervant ma face sa o privesc urât.
"Mdaa, dupa ce tu si psihopatul ati fost împușcați, a fost un razboi intre mafiile rusilor si a americanilor, familia ta a facut sa dispară absolut tot ce ținea de ruși. Dar noi am rămas, iar acum cârtița a intrat"
"Va rog, nu! Ati facut deja prea multe"
"Si voi la fel, din cate vezi neamul nostru de mafioți a fost eliminat de familia ta, va urăsc" ma privește rece si mă injectează din nou căzând într-un somn adânc.
Perspectivă Chicago
Blake, am sa te răzbun!
Mi-am făcut un tatuaj asemănător semnului ei din naștere, mi-au cerut multi dolari pentru nenorocita aia de culoare maro spre bej.
I-am vazut ieri cum au iesit toți din casă alarmați.
"De ce au iesit asa?"
"Astăzi e prima zi de căutare, s-a aflat ca este gol sicriul!" sora lui Blake, cea mai enervantă femeie posibilă râde de la capătul celălalt al telefonului.
"Chicago, acum este randul tău, in seara asta apari in fața ușii lor, să ai hainele putin rupte si sa te murdărești putin"
"Ce scuza bag?"
"Le spui ca nu iti amintești nimic, ca doar te-ai trezit in pădure"
"Eu am parul drept, nu il am ca al ei cârlionțat, într-un timp nu o să își dea seama cineva? La fel si cu cicatricea de la glonț, nu o am"
"Nu ma mai enerva, descurca-te! de aceea te plătesc, sa ii omori pe toți cand ai ocazia, dar pe rand si fara sa se stie ca ai fost tu, altfel chiar o sa ai o cicatrice de la un glonț, fix in frunte" imi inchide telefonul in nas, nenorocita.
S-a făcut întuneric, mi am murdarit tricoul foarte lung si alb cu noroi, l-am rupt in cateva locuri, mi-am ciufulit parul si mi-am dat un pumn in gură ca să imi sparg buza, sangele uscându-se pana am ajuns la ei, eram desculță si încep sa imi intru in rol, sper ca stiu destule informații cât sa nu ma dau de gol.
Am intrat direct, in sufragerie fiind doar un băiețel, parcă era doar unul in informatiile pe care le-am primit.
"Dylan?!" el ma priveste cu groază si incepe sa țipe, părinții cel mai probabil si sora venind in grabă.
"Ce se întâmp..." raman toti înghețați, incep sa plâng teatral, desi ei nu stiu asta.
"Mama....tata" când pic in genunchi vin direct la mine.
"Beatrice, fata mea" incep toți sa plângă si sa ma îmbrățișeze, copilul vine si el spre mine putin fricos.
"Mami?"
"Hai la mine, piticule" întind mâna spre el, imi sare in brațe si eu încerc sa ma prefac ca zambesc si sunt fericită.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
In timp ce coboram îmbrăcată într-un trening si spălată, aud multe voci. Tampita asta de Beatrice are multe haine naspa.
"Da, este aici! O sa vedeți" cand cobor usor toate privirile ajung pe mine, pentru un moment nu schitez nimic, dar cand ajung in fața lor zambesc ușor.
"Bună" toti ma privesc înghețați, mi-e frică puțin, daca deja si-au dat seama ca nu sunt ea?
Unul din băieți, super inalt, extrem de frumușel si bine făcut se apropie.
"Beth? Chiar esti aici?" ma atinge ușor pe obraz.
"Da, sunt chiar aici" in momentul in care termin ma ridică pe sus, ma strangea in brațe.
Cred ca am sa ma distrez putin cu frumușelul ăsta, pare dur, presimt ca Beatrice era foarte apropiată de el, am sa il omor lent. Din cate imi amintesc el, brunet, ochii negri, înalt, este Ares!
Îmi plac ghicitorile!
Dupa ce toti s-au calmat m-au intrebat ce s-a întâmplat?
"Pai inainte ca eu si Mark sa fim împușcați a aparut Blake si s-au certat, Mark l-a injunghiat, apoi l-a călcat masina, iar când să ma tragă de acolo cineva ne-a împușcat. De acolo nu mai stiu nimic, m-am trezit pentru un moment v-am vazut, ati fost acolo cand am iesit din coma, iar apoi s-a facut totul negru, iar acum m-am trezit in pădure, ca sa aflu ca se stia ca sunt moartă si a trecut foarte mult timp de atunci" incep sa imit un atac de panica si sa plâng.
Tata ma trage in brațe la el, imi ascund fața in gâtul lui venindu-mi grav sa râd.
"Stai puțin, din cate era pe cameră tu ai fost cu Blake si a venit Mark, nu invers" am uitat cum il cheamă pe tipul ce m-a bagat cu un picior in groapă, când vad roșcata de lângă el imi amintesc, Bryan!
"Este foarte pierdută, e si normal, haideti sa vorbim alta data despre ce s-a întâmplat si sa aflăm cine este de vină pentru tot, de s-a jucat cu noi!" Tata vorbește si ii face pe toți sa nu se mai gandeasca la ce am spus, imi place de barbatul ăsta, am sa il omor printre ultimii, primul va fi Bryan.
Baiatul ma priveste cu ochii îngustați, iar eu zambesc ușor in colțul gurii, fapt ce il face sa ma analizeze înghețat din cap până in picioare.
"Eu am sa ma duc sa dorm, nu ma simt prea bine" spun si ma ridic "Noapte buna, dragilor" Ares imi priveste părul incruntat si umarul încă rosu de la tatuaj, încep sa urc fără sa il mai las sa ma analizeze.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Perspectivă Alia
"Nu imi vine sa cred, fraților!" Julie isi pune mainile in cap.
"Mie mi se pare imposibil" spun si incerc sa asimilez tot ce s-a întâmplat.
"Nu vi se pare totul prea ciudat? Adica ceva este putred aici!" toti îl privim confuzi pe Bryan.
"De ce nu era asa fericită sa ne vadă, sa nu mai spun ca atunci cand am zis ce am vazut pe camera ma ucidea din priviri si mi-a zâmbit ca o vrăjitoare malefică"
"Prostii, Bryan pe bune acum, cred ca esti obosit" Julie își priveste încruntată viitorul soț.
"Sunt foarte bine, iubito! Ares, tu ce părere ai?" il privesc pe varul meu, privea in gol inca in stare de șoc.
"Si mie mi s-a parut putin ciudat, nici macar nu am simtit atractia aceea si conexiunea pe care o aveam, iar parul ei mai ales, daca abia facuse dus si era inca putin ud, cum naiba il avea drept? poarta perucă?"
"Baieti cred ca doar nu puteti sa înțelegeti ca ea a murit si reînviat, haideti sa ne bucuram ca trăiește si este bine macar ea, eu nu mai comentam atât daca fratele meu apărea asa spontan" ies nervoasa dupa ce ma rastesc la ei.
