Sunt deja de o săptămână aici și pot spune ca am intrat în infern.
Ma asez la prima masă care imi iese în cale, nu erau la ea prea mulți.
"Hei, creațo! Aici trebuie sa dai mâncarea celor mai rai, dacă nu, te mănâncă pe tine" imi spune o tipă arătând undeva în dreapta noastră, imi întorc privirea si vad trei băieți ciudați și o fata plina de piercinguri, ce deja ma priveau.
"Mi-e să nu fie invers" spun si ii pun pe farfuria goala fetei ce m-a avertizat o chifla în care ii pun și piure. "Mănâncă, nu are de ce sa iti fie frică de ei" fix dupa ce am început sa mancam s-au ridicat retardații, venind spre noi.
"Pisi, stiu ca esti nouă! Și sigur ai fost informată cum sta treaba aici" unul din băieți ma privea cu superioritate, m-am ridicat nervoasă, caci sunt întreruptă de la masă și îl privesc dur și rece.
"Tu mie nu îmi spui pisi, ai inteles? Și fac ce vreau cu mâncarea mea, cară-te!" el a zâmbit viclean dintr-o dată.
"Ai tupeu, imi place, numele!" spune fata ranjind.
"Alvaro" toti raman încremeniți.
"Care din ele?" intreaba unul din băieți.
"Beth"
"Fraților, eu ma retrag, este nevasta lui Ares Alvaro, nu ii fac nimic!" unul a plecat, fiind urmat de fata.
"Eu nu ma car nicăieri!" Vrea sa ma prindă de gât, dar ii prind mana si ii dizloc imediat umărul cum m-a învățat Johnny, urlă dintr-o dată, iar celălalt se uită speriat.
"Daca afla Alvaro, ma omoară, se vede ca e antrenată" tipul fuge, dar cel cu umărul dislocat rămâne și mă ucide din priviri. Ma trage spre el brusc.
"Nu se termină asa, imi placi mult, ce sa zic" face cale întoarsă și iese cu un zâmbet viclean pe buze.
"E adevărat ca esti gagica dispărută a lui Ares?" tipa ce stă cu mine in camera și totodată mănâncă la aceeași masă ma privește curioasă.
"Da, dar de ce il știe toata lumea, mai ales de frică?"
"Ares Alvaro, este o bestie, o mașinărie ce te rupea în câteva secunde în mii de bucățele, este cel mai de temut din țară, la arene a bătut de fiecare dată, iar faptul ca este în mafie il face si mai înfricoșător, era rău, rece, fără milă, se stia ca te iubește doar pe tine și verișoara aia a lui"
"Wow"
"Plus ca a stat și el maxim 2 zile pe aici după ce a bagat pe cineva in comă, si-a lăsat și pe aici puțin mai mult amprenta"
○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○
Fusesem la baie, logic ca polițiștii ma urmăreau peste tot.
Acum mergeam pe holurile închise ale închisorii, gândindu-mă la familia mea.
Au fost aici, dar am refuzat sa ii vad, Abby putea sa ma scoată, dar din nou am refuzat, acum ma intreb de ce am făcut asta? Sunt lașă, pentru ca stiu ca stand aici timpul trece altfel și nu mai am timp sa ma gândesc la Ares, caci ne pun la treaba de dimineață până seara și la exerciții de armata, deși nu are niciun sens, fetele la fete, băieții la băieți, asa și cu celulele în care dormim.
Se aud țipete de fata pe alt hol, iar polițiștii de langa mine efectiv fug într-acolo, eu, fata buna fiind ma indrept singura spre celula mea.
Scot un tipat infundat si oprit de o mana la gură.
"Ti-am spus prințesă ca nu se va termina?" imi maresc ochii si incerc sa ma eliberez, ma impinge spre coasta băieților si ma baga in celula, nu era nimeni înăuntru, in afara de mine si el.
"Acum hai sa ne distram putin" cand încearcă sa vină spre mine ii dau in tibie cu varful bocancului meu si il împing, dar nu ajung sa ies caci ma trage înapoi si ma arunca pe patul ala împuțit.
"Lasa-ma in pace, nenorocitule!" urlu cat ma țin plamanii fapt cel il face sa imi puna mana la gură. Trage de salopeta mea, fiind imobilizata si stiind ca are cale liberă, caci este puternic si nu ma pot apăra, ma face sa plang si sa ma panichez. Si Blake a incercat asta....
"Acum nu mai esti tare micuțo, imi saruta sutienul apoi urca putin mai sus la portiunea dezgolita. Urlu in palma lui si ma foiesc cat pot de mult.
Avea dreptate Ares de fiecare dată cand imi spunea ca desi sunt antrenata nu pot sa compar puterea unui barbat cu puterea unei femei, ca el are rolul de a ma apăra si iubi.
Dar el nu este aici, a murit! Incep sa nu ma mai foiesc gândindu-mă la ochii lui, la zambetul sau, rasul zgomotos ce imi rasuna cu ecou in minte.
Tipul de deasupra ce era cu mana in locul meu sensibil deja pe sub salopeta se opreste si ma priveste incruntat.
"Te-ai dat batuta sau iti face plăcere?" imi saruta gâtul, iar atunci e momentul in care îmi folosesc arma fatală, cum am facut de multe ori, ii dau cu genunchiul tare in bijuterii, el se ghemuieste urlând.
Sar ca arsă din pat si fug. Iesita pe holul întunecat imi inchid salopeta si fug cat ma tin picioarele, pana ajung la un politist ce ma cauta deja, a ramas socat cand i-am sarit in brațe plângând, pentru un moment a fost stana de piatra neintelegand, iar apoi m-a tras spre celula mea din partea opusa a închisorii.
