Media: Ares
Urmatoarea zi ne-am petrecut-o gatind si razand amandoi, facand glume proaste.
Ares e specialist in a scoate numai prostii pe gura.
In seara asta mergem la un spectacol de artificii, avem de mers ceva pana in oras.
Imi prind jos parul intr-o coada si imi asez mai bine camasa eleganta din satin.
"Mor de foame!" spun mergand dupa el, abia iesise de la dus si nu imi displace deloc sa ma holbez la el cand se schimba.
"Mergem sa mancam acolo, am rezervat o masa la un restaurant de milioane" imi saruta varful nasului si zambeste.
"Ce?"
"Esti superba, ma jur" cred ca am rosit pentru cateva secunde, ma ridic si ii sar in brate.
"Si tu esti perfect!" sarutul pe care i-l dau este scurt, telefonul deranjandu-ne.
"Da?"
"Lucy, vreau ca atunci cand te intorci sa mergi cu mine la doctor, trebuie sa faci cu Maia petrecerea copilului, daca e baiat sau fata, Alia e o gura sparta, deci sa nu ii spui"
"Bine, asa ramane!" incep sa rad cand inchide tipand la Bryan.
"Ce este?" cred ca am inceput sa salivez cand am vazut cat de bine ii sta in costumul negru.
"Julie si sexul copilului ei, se pare ca organizez eu si Maia petrecerea, o sa fie distractiv!"
"Siguuuur" el nu pare atins, asta e adevarat pana la urma e prietena mea cea mai buna, nu a lui.
Ma trezesc cu o palma peste fund, fapt ce ma face sa ma intorc surprinsa spre el.
"Asta pentru ce a fost?"
"Pentru plăcerea privitorului?!" zambeste nevinovat.
"Aha"
"Ce vrei sa comanzi?" intrebarea lui ma pune putin pe ganduri, nu stiu ce am de la un timp, dar imi este rau, asa ca nu pot manca orice.
"Cred ca o friptura ceva"
Încep sa am niste crampe nasoale dintr-o data, incerc sa nu arat ca ma simt rau.
"Beth?" Ares imi atrage atentia dintr-o data fix cand chelnerita ajunsese.
"Doua fripturi cu garnitura si o sticla de vin" ii spune el fiind cu privirea catre mine, este atent la fiecate gest de al meu, mereu ma citeste ca pe o carte deschisa.
"Mai doriti si altceva?" isi aseaza ea gentil mana pe meniu atingandu-l lent pe mana, raman cu privirea demonica pe ea. "Daca vreti ceva nou sau nu stiu...?" spune ea si se apropie mai mult de el, subtil, se preface ca intinde mai bine fata de masa.
"Da, sa ne recomanzi un desert pe cinste" zambesc fortat cand ma priveste.
"Pai...avem sufle cu inghetata, este super bun si proaspat, mai av....!"
"Atunci ala sa ramana" in timp ce ii intind si meniul meu, o las sa se intinda si il trag repede ianinte sa il ia, lasand-o pentru cateva secunde cu mana intinsa si toata atentia asupra mea "Iar daca vrei sa nu iti faci probleme la acest job iti sugerez sa nu mai incerci sa imi seduci sotul si sa-ti tii mainile acasa, bine?" zambetul mi-a disparut, ii las meniul pe masa si il ridica singura, nu a mai tras nicio privire catre noi, fiind cel mai probabil rusinata.
Il privesc pe brunet, era extrem de amuzat.
"Doamna Alavaro, sunteti cumva geloasa?"
"Domnule Alvaro, daca era invers deja ospatarul nu mai avea maini" zambeste muscandu-si buza de jos, scot si eu un mic zambet siret, privindu-l atent.
"Recunosc ca fata aia a avut dreptate cu acel sufle" il prind de mana, mergand usor la pas spre podul micut de pe care o sa vedem si noi spectacolul de artificii, el a vrut sa mergem unde sunt toti, rezervase un loc, dar eu am preferat sa fim doar noi doi profitand de faptul ca pot fi atenta doar la el si spectacol.
"Esti asa bleaga cateodata" se incrunta cand vede modul in care am inceput dintr-o data sa merg, este din cauza starii de voma, cred ca este de la desertul ala sau cine stie ce mi-a pus aia in mancare "Esti bine, Beth? De la un timp te porti ciudat! Ti-e rau?""
"Putin, dar imi va trece, promit!"
"Vrei sa mergem la un medic?"
"Nu, este ok! Totul va fi bine!"
"Va fi" sunt confuza caci pare emotionat de ceva.
"Haide sus" imi intinde mana ca sa urc usor scara.
Spectacolul de artificii incepe dinainte cu cateva secunde sa ajungem la balustrada.
Mii de culori lumineaza cerul, in tot felul de forme.
Ce ma surprinde cel mai mult este numarul lor, sunt foarte multe, iar unele din ele sunt mari si duc pana mai sus explodand pana deasupra noastra.
Este cel mai frumos moment, cel mai fascinant!
"Ares este superb, nu as fi crezut...." cand ma intorc zambetul imi dispare pentru o secunda, lacrimi aparandu-mi in ochi si mii de emotii acaparandu-ma.
Ares statea intr-un genunchi cu un inel in mana.
"Beatrice Victoria, stiu ca nu este chiar cel mai frumos mod de ati cere mana....cel putin acum este diferit, nu va mai fi doar in acte, vreau sa fie vesnic, iar iubirea mea pentru tine este eterna, vreau sa iti arat asta in fiecare moment al vietii.... vrei sa fi sotia mea?" cred ca tremur de fericire, nu ma asteptam! De aceea a insistat el sa mergem singuri in vacanta, prima data a refuzat sa il luam pe Dylan, iar mai apoi ii propusesem sa mergem cu amicii sau familia, nici asa nu a vrut, am crezut ca nu i-ar face placere, dar de fapt el pregatea si cauta momentul sa ma ceara, incredibil de frumos si atent.
"Da!" imi aseaza usor inelul pe deget si ii sar in brate sarutandu-l. "Si este cel mai frumos si potrivit moment, te asigur, Ares!" il sarut din nou tandru si ii mangai obrazul usor ce varful degetului mare.
"Te iubesc mult, Beth!"
"Si eu te iubesc, Ares!"
