Skull

54. Te voi urma în orice început și în orice sfârșit

     54. Te voi urma în orice început și în orice sfârșit.

     Japonia arată incredibil noaptea. Sunt într-o stare continuă de venerație de mai bine de doisprezece ore, mai exact de când am aterizat în Tokio în zori. Dacă te uiți atent în ochii mei poți vedea inimioare roz și un milion de culori. Am vizitat până acum trei studiouri de anime și mi-am cumpărat atât de multe suveniruri, încât copiii, adolescenții și adulții care au fost prezenți s-au uitat la mine cu gelozie în priviri. Iar eu am dat dovadă de maturitate? La naiba, nu. Le-am scos limba și am râs de fiecare dată cu răutate, mai ales că Blaze s-a purtat și mai copilăresc decât mine. Poze? Atât de multe, în toate posturile posibile, cu absolut fiecare personaj, în fiecare colț din studio. Am râs amândoi până la lacrimi când ne-am costumat pentru petrecerea la care suntem prezenți fix în clipa aceasta. Toată lumea prezentă e costumată în personajele preferate și e nebunie curată aici. Jumătate din cei prezenți suntem din alte țări, deoarece e una dintre cele mai populare adunări din lume când vine vorba de animeuri.

     Am plâns de fericire când Blaze a intrat liniștit ieri seară în apartamentul de la facultate și mi-a aruncat așa peste umăr că mâine seară suntem prezenți la cel mai cunoscut eveniment de animeuri din Japonia și lumea întreagă. Am sărit de bucurie ca un copil și Blaze s-a uitat la mine cu atât de multă fericire și satisfacție. A fost visul meu și al lui să ajungem aici. Într-una din nopțile de iulie din acea vară fatidică pentru relația noastră, ne-am împărtășit dorința aceasta și el nu a uitat. Nu a uitat niciun detaliu de fapt. Mă întorc și mă uit la el, simțind cum mă năpădesc sentimentele atât de puternice și de întunecate. Îl iubesc atât de mult și atât de obsesiv. Buzele mi se curbează, afișând un zâmbet perfect de întunecat, când îl văd atât de plin de fericire. Vorbește cu câțiva tipi, antrenând discuția cu detalii colorate despre animeul menționat de unul dintre tipi.

     E atât de liniștit acum, aproape că m-ar putea păcăli dacă nu aș ști atât de bine ce se petrece în mintea lui. Încearcă din răsputeri să uite, dar nu poate și nici nu cred că va reuși pentru multă vreme. Ce prostii gândesc. Nu va uita niciodată, dar eu am speranță că în timp trauma asta nenorocită își va diminua efectul acesta devastator asupra lui. Nu mai e capabil să doarmă noaptea dacă nu sunt lângă el. Și viceversa. Sunt nopți în care la rândul meu mă lupt cu trauma nenorocită și câteodată dispar de lângă el pentru a nu-l trezi cu suspinele mele nenorocite, iar el se trezește de fiecare dată și când nu mă găsește lângă el, se pierde cu firea. M-a rugat de nici nu știu câte ori să nu mai aleg să îl protejez de crizele mele de plâns, dar nu mă pot abține. E el înaintea mea și mereu o să aleg să protejez inima lui în defavoarea inimii mele. Dimineața când se trezește și eu încă dorm, primul lucru pe care îl face este să depună un sărut peste inima mea. Și înainte de toate, o face doar pentru a se asigura că încă bate cu foc.

     În pauzele de la cursuri, primul sărut pe care mi-l dăruiește este deasupra inimii mele, apoi urmează buzele. Prima dată când a făcut asta, a fost când m-am trezit din comă și de atunci o face zilnic. La fel cum și eu îi sărut încheieturile în fiecare zi.
Prima lună la facultate a fost un adevărat chin. De ce? Deoarece un număr considerabil de fete din campus sunt familiare cu Blaze și Dark. Mi-a jucat ochiul și buza de fiecare dată când idioatele i-au zâmbind aiurite, pentru că de atins, nici nu se pune vorba. Au vrut, dar au dat de fiecare dată de mine și de expresia mea de psihopată zâmbitoare și s-au retras în spate, alegând doar să chițăie și să zâmbească ca niște hiene lipsite de grație. Blaze și Dark au izbucnit de fiecare dată într-un râset isteric, în timp ce eu aveam în privire 101 scenarii cum să le torturez dacă îl ating pe Blaze. Rând pe rând, și-au transmis una la alta vorba, până când au încetat să se mai apropie de el cu intenția de a-l seduce.