Amprente

Capitolul 3

Oftez adânc  când mă întorc pe partea cealaltă a patului și realizez ca sunt mai obosită decât atunci când m-am pus în pat și pe deasupra mă mai doare și capul.

Am stat și m-am gândit la bărbatul de lângă mine, la reacția tâmpită pe care am avut-o față de el. Trebuie să nu mă mai comport  în felul ăsta, dacă o să-l mai întâlnesc îi voi cere scuze pentru ce am făcut și totul se va rezolva. Sper!

Dar nu în dimineața asta și nu azi, pentru ca deja sunt îmbrăcată și gata să plec spre hotel unde trebuie să mă întâlnesc cu Lidia, mi-am luat un costum de baie de mine și pe deasupra o rochie ușoară de plajă, așa voi avea ținuta pentru înotat dar și una de stat în lume, să mă exprim așa.

Iar acuma o iau tip til și în tălpile goale pe ponton, în speranța ca vecinul meu care mă face hoață de săruturi să doarmă încă. Acuma chiar mă simt chiar ca o hoață.

Când ajung pe nisip răsuflu ușurată ca nu m-a văzut, parcă aș fi o adolescentă și mi-e teamă să mă întâlnesc cu băiatul cu care mă culcasem la o beție, nici atunci nu reaction așa, atunci pur și simplu îmi vedeam de viața mea și mă bucuram de momentele frumoase, care acuma lipsesc cu desăvârșire.

Am nevoie de cafea și multă, tone de cafea pentru a reuși să-i rezist Lidiei azi. Presimt ca o să aibă multe surprize de la care să mă minunez în gândul meu.

Oricum în dimineața asta i-am luat-o înainte cu trezirea, cred ca le-am luat-o înainte multora, pentru ca stau la o terasă singură și cu o cafea care îmi ține de urat. Singura mea prietenă în momentul ăsta. Ce fac eu dacă îl văd iar pe bărbatul acela? Îi ceri scuze deșteapt-o, ai uitat ce ți-ai vorbim singură?. Da așa-i scuze și poate așa se vor rezolva toate, sper. Trebuie să-mi adun energia pozitivă și să mi-o concentrez pe Lidia, nu vreau să îi stric și ei ziua cu prostiile mele.

-Bună dimineața soare! Aud în spatele meu vocea surorii mele, mă întorc și o văd mai sclipitoare ca niciodată.

-Buna dimineața! Îi spun

-Neața Isabela!  Mă întorc încă puțin și îl văd pe Connor și el luminat, se pare ca au efectul acesta unul asupra celuilalt, iar asta mă face să zâmbesc și să mă bucur nespus pentru iei.

-Bună dimineață Connor! Și le ofer un zâmbet

-Te-ai trezit devreme!  Afirmă Lidia, văzându-mi paharul uriașă de cafea gol pe jumătate.

-Cum aș putea să dorm în locul ăsta?

Spun și mai iau o gură de cafea, dacă ar știi ea ca fug de vecinul meu, căruia i-am furat un sărut după spusele lui, dar nu a fost așa, nemernicul ia plăcut și lui iar acuma face pe-a sfântul.

-Ai dreptate aici.

-Isabela am ceva de discutat cu tine înainte să te pierzi prin pregătiri cu Lidia!

Connor își ia fața serioasă iar pe mine mă trec deja toate apele neștiind ce ar putea fi, ceva legat de iei doi, m-a părăsit și partenerul care mi-l găsise Lidia, fratele lui, nu sunt invitată la nuntă.

-Da.

Încerc să-mi mențin calmul

-O sa fiu direct!

Zi omule odată ca mă omori.

-Vreau sa lucrezi pentru mine!

Rămân cu paharul de cafea la gura, cu ochii cat cepele la el și fără cuvinte pentru moment. Ce vrea? Să lucrez pentru el?

-Nu! Nu pot, nu acuma, nu în situația asta. Ești cumnatul meu, soțul surori mele, să lucrez pentru tine ar fi ciudat, neprofesional. Iar tu ai o firmă mare, o companie de fapt și nu ești genul care să își angajeze rudele acolo cu siguranță. Să devii șeful meu ar fi......