Amprente

Capitolul 10

Ce doamne caută MJ la ușa mea și de ce mi-a adus gogoși, sunt exact ca cele de la magazinul de la colțul străzi. Mă uit la ușă apoi la cutie, e imposibil să știe el ca gogoșile sunt preferatele mele și ca le mănânc când sunt supărată. De unde a știut unde stau? Și ce să vorbim? Nu avem nimic, e un prost,  crede ca eu mi-aș vinde munca și implicit pe el. Idiotu, nu aș face așa ceva nici pentru toți bani din lume.

Da am plâns ce e drept dar așa m-am eliberat de tot stresul adunat în ultima vreme, de tot valul de emoții din mine, aveam nevoie să plâng iar MJ mi-a dat ultima picătură care mi-a golit paharul.

Am plâns dar m-am oprit pentru ca trebuie să mă gândesc cine mi-a înscenat toată treaba asta, Lidia nu avea nici o copie a proiectului, MJ și Connor nu le-ar fi scăpat nimic, eu sunt vinovată, dar cum? Cine mi-a fost în birou? Lidia, secretara, domnul de la pază cu mâncare în nici un caz, stai stai, Noah?

El, e singurul ce mă pune pe gânduri, stai puțin apropierea, dosarul pus pe masă mea, iar când Lidia a venit el avea oportunitatea. Dosarul cu planurile erau pe masă.

-Cat de proasta pot să fiu!  Îmi dau cu palma peste frunte.

M-am concentrat pe Noah în loc să-l urmăresc să văd ce face, asta a fost planul de la bun început. Îl omor cu mâna mea, nenorocitul cum a putut să-mi facă una ca asta.

Mă arunc pe canapea și iau o gogoașă, apoi gândindu-mă cum aș puterea să îl prind pe Noah. Să mă duc în fața lui să îi spun direct ar fi în zadar nu ar recunoaște nici mort.

Chiar îs bune gogoșile, mai iau una, deci trebuie să-mi fac un plan bine pus la punct, dar nu cred ca Noah ar lucra de capul lui, poate ca cineva l-a pus. Dar eu nu am deranjat pe nimeni. Asta chiar e bună, preferatele mele, glazura de ciocolată, un deliciu.

-Rrrrrr!

Îmi întorc capul când îl văd pe Casper, motanul meu pe lângă ușă.

-Du-te  și te culcă vagabondule, e 12 noaptea, unde vrei să pleci?

-Arrrr!

-Nici un arrrr la mine. Pleacă de lângă ușă ca o să trezești vecini.

Mă întorc la gogoșile mele, dar Casper iar zgârie ușa și o idee imposibilă îmi traversează mintea.

-Doar nu crezi ca e acolo nu? E plecat, MJ nu ar sta pe un hol, la miezul nopții așteptând să îi deschid eu ușa.

-Rrrrr!

Mă ridic de pe canapea și mă duc spre ușă, ar fi imposibil să fie acolo a trecut mai bine de o oră de când ar fi acolo. Deschid ușa si mă uit, dar  nu văd nimic.

-Vino înapoi motan obraznic.

Casper trece printre picioarele mele iar eu mă aplec repede după el, imediat mă lovește parfumul lui MJ, când scot mai bine capul pe ușă îl găsesc în șezut și rezemat de perete și doarme. Nu credeam ca o să rămână aici nu pare genul să stea după o femeie și în nici un caz după mine. Nu credeam ca o să-l văd niciodată în postura asta.

-Tu du-te în casa, eu îl trezesc pe bezmeticul numărul doi.

Îl bag pe Casper în casă și mă întorc spre MJ.

-Hei trezește-te!

Îi spun încet dar văd ca nu are nici un efect asupra lui.

-MJ, trezește-te!

Încerc să-l împing cu mâna. E frumos și când doarme omul ăsta.

-Isa, trebuie să vorbesc cu Isa, nu plec!