Amprente

Capitolul 13

Pur si simplu nu îmi pot lua ochii de la ea, nu pot face nimic în privința asta, fiecare lucru mărunt pe care îl face ma înnebunește, o privesc și din nou văd o Isa mult prea obosită.

Am plecat ieri de la ea ca un nebun, zguduit de tot ceea ce simțeam, nervi, supărare și toate pe mine nu pe ea. Nu credeam ca o să ajung aici, poate am greșit în seara aia, dar nu am făcut nimic , nu mi-am putut lua gândul îmi era la ea.

Mă uit la mâinile ei care îi tremură, dar mâna stângă o ține încordată și își încleștează pumnul mult prea tare, iar eu nu pot să fac nimic, m-am îndrăgostit de o femeie care vrea doar să stea departe de mine, am ajuns să nu mă simt capabil de nimic, să mă cred slab.

Până să apară ea în lumea mea, viața mea era doar despre muncă nimic altceva, nu am trăit pentru mine, nu am făcut nimic pentru mine, dar acuma nu îmi pot lua gândul de la ea, inima mi-o cere.

Nu are idee cat mi-aș dori să o îmbrățișez, cat de mult îmi doresc să o sărut, să îi fiu alături. Cel mai dezamăgitor sentiment, să nu ți se împărtășească sentimentele, nu știam cum se simte asta, nu credeam ca o să simt vreodată așa ceva și nici măcar nu m-am atins de ea, m-am îndrăgostit de ea doar privind-o de departe, fără să o ating. Tânjesc după ea și după tot ce era ea. După fiecare are părticică din ea.

Vreau să port toate bătăliile pentru ea, cu cei care i se împotrivesc, dar și cu bătăliile ei interioare.

Când văd imaginile cu tipul ăla umblându-i prin birou simt ca o iau razna de tot, chiar dacă Connor s-a ridicat înainte te-a mea , eu vreau să fiu cel care îl ia la pumni , prima dată pentru ca e unul din oamenii care i-a frânt inima și i-a distrus încrederea lui Isa și apoi pentru ce i-a înscenat.

Deschid ușa biroului și se izbește puternic ușa de perete când îl văd ridicând capul din dosarele ei, îmi pierd controlul de tot.

Când aud numele ei, ridic capul și realizez ca pe ea am împins-o mai devreme, am rănit-o.

-Isa!

Îi rostesc numele mai mult ca o rugăciune, nu am vrut să-i fac rău dar nu m-am putut controla, tot ce se întâmplă cu mine, cu ea nu mai rezist.

Mă duc după ea și Cannot pentru a vedea dacă chiar e bine, am văzut-o roșie la față dar oricum știu ca nu e bine, nu era nici pe timpul prezentări.

-Am chemat-o pe Lidia, o să vină după tine și o să vă duceți la noi acasă!

-E o idee bun! Spune ea.

-Îmi pare rău!

-Hei, sunt bine.

Nu, nu ești!

-Am nevoie doar de odihnă și o să fiu ca nouă.

Minți!

-MJ, cred ca ar trebui sa te speli pe mâini prima dată!

Mă uit la mâinile mele pătate de sânge și manșeta cămăși e la fel. Apoi mă uit la Isa și cred ca ar fi mai bine dacă fac asta.

-Bine!

Le spun și mă duc spre baie, încerc să-mi calmez nervi și să-mi revin. Nu pot să cred ca m-am lăsat văzut așa ca Isa mă văzut în halul ăsta, dar când e vorba de ea mintea mea o ia razna, nu mai suport să o văd de la distanță, nu mai suport nimic din toate astea.

După ce mi-am spălat sângele și m-am dus în biroul meu să-mi iau alta cămașa, mă îndrept acuma spre biroul lui Connor pentru a vorbi cu Isa, vreau să-i spun ce simt, vreau să știe, indiferent de ce ar simții ea sau nu pentru mine.