Amprente

Capitolul 11

Ma ridic speriat din pat neștiind unde mă aflu, îmi ia câteva secunde să mă dezmeticesc, mă uit la hainele de pe mine, care m-au măcinat mai bine de jumătate din noaptea ce o mai avusesem, cine știe a cui o fi fost hainele astea, sau poate încă le poartă acel cineva, poate fost iubit. Poate?

Mă întorc spre ușă când aud ceva, de parcă cineva ar zgâria partea cealaltă. Mă ridic și mă duc să văd ce ar putea fi. Ma primit în casa ei, m-a ascultat, am vorbit și era cat pe ce să o sărut.

Când deschid ușa, nu e nimeni altul decât dușmanul, motanul Casper.

-Tu! Mârâi la el

Din cauza lui nu am sărutat-o, eu trebuia să fiu în brațele ei, nu el, motan bleg. Am ajuns să fiu gelos pe o pisică. Acesta vine și se alintă pe lângă picioarele mele, îmi plac animalele dar ceva îmi spune ca tipul acesta nu mă place pe mine.

-Casper, motan bezmetic ce cauți acolo? Ieși afară acuma!

O aud pe Isa, certându-l în șoaptă.

-Sunt treaz! Bună dimineața!

Îi spun iar ea tresare când mă aude. Mă uit la ea și pare ca s-a trezit de curând, inima începe să bată cu putere, când o văd așa. Simplă, îmbrăcată lejer, cu părul prins intru coc în vârful capului, șuvițe mici căzând pe față, nu credeam ca o să mi se pară asta atât de atrăgător la o femeie.

-Buna dimineata! Scuze, așa face de-obicei, zgârie ușa până îi deschizi.

-Nu-i nimic, cred ca e și timpul să mă trezesc.

-Da e cam 9 ceasul!

-Cat? Trebuie să fiu la muncă!

-E sâmbătă Marcus Jefferson.

Isa mă face să trec de la panică la amuzament.Mă pufnește râsul când o aud cum îmi spune.

-Nu, nici pe aproape măcar.

Oftează scurt apoi se întoarce.

-Haide , cafeaua e gata, baia e ultima ușă de pe hol! Ai tot ce îți trebuie acolo!

Îmi face semn în timp ce se îndepărtează, apoi îl ia pe motanul iar în brațe și cred ca a devenit dușmanul meu numărul unu.

Da sunt gelos pe un motan, la naiba el stă în brațele ei și eu țin doar o ceașcă de cafea.

-Te simți mai bine? Aseară te-am văzut ca plângeai!

Îi spun și mi-am adunat tot curajul să fac asta, nu știu cum dar Isa mă face să nu mai știu nici ce-i cu mine.

-Da am plâns, dar aveam nevoie de o eliberare să zic așa.

-Nu vreau să te mai văd plângând și mai ales  din cauza mea.

-Atunci nu mă fă să plâng și sunt o persoană care acuma plânge și acuma rade, așa ca asta îs eu.

Aș vrea să te cunosc pe adevarata tu.

-Dar am ceva mai important de făcut decât să plâng!

-Ce?

-Să-mi spăl reputația, nimeni dar nimeni nu își bate jos de mine apoi să stea drept în fața mea.

Înghit și restul de cafea din gură încercând să nu mă înec când o aud, clar trebuie să fiu mai atent cu ceea ce fac.

Motanul demon se dă jos din brațele ei și vine lângă mine ea se întoarce spre chiuveta punându-și cana, iar eu ce pot face în momentul ăsta decât să mă uit la fundul ei. O vreau pe Isa, dar nu pot să mă mai bag în viața ei la fel cum am încercat până acuma trebuie să o fac ușor, Isa e genul de femeie care trebuie cucerită.