Amprente

Capitolul 16

Mă simt fericită! Da asta e mă simt fericită și MJ e lângă mine, iar el e cu zâmbetul pe buze și e ca și cum aș visa, ce e drept când mă uit la el nu îmi pot scoate din cap imaginea cu el gol.  Dar încerc să fac abstracție de asta pentru moment.

Acuma suntem la un mic restaurant care dă spre o priveliște minunată a orașului.

-Ai copilărit aici?

Îl întreb.

-O parte din copilărie da, dar după ce bunicul a murit ne-am mutat, venim aici doar pentru afaceri și cam atâta.

-Nu te înțelegi cu mama ta nici tu?

-Nu cred ca am făcut-o vreodată, presupun ca știi de la Lidia.

-Câte ceva da, de ce să mint! Nu pare o persoană prea drăguță.

-Niciodată să nu pui cuvântul ăla în descrierea ei.

-Presupun ca nu vrei să vorbești despre ea.

-Niciodată nu am făcut-o.

-Da știu cum e, mai ales când e vorba de părinți.

-Ai tăi cum au fost?

-Au fost acolo când a trebuit, doar ca plecarea lor a fost un dezastru pentru mine cel puțin, Lidia e mai puternică.

-Și tu ești!

-Poate!

Spun și îmi concentrez atenția pe pastele din farfurie, nu cred ca am mai adus subiectul despre părinți mei în discuție  niciodată.

-Crezi ca mai ai puterea sa mai mergi într-un loc?

Mă întreabă el, azi a fost o zi perfectă pentru mine, am fost eu însumi iar el nu ma privit ciudat, s-a bucurat de bucuria mea. Mă dus in  fel și fel de locuri și nu cred ca vreau ca ziua asta să se sfârșească.

-Tu mai poți? Îl între

-Desigur!

-Da pot!

-Perfect, atunci sa mergem sunt sigur ca o sa îți placa!

Ne ridicăm de la masă și mă așteaptă sa ma apropii de el.

-O sa îți dau bani pe cină când ajungem acasă! Îi spun

-Ce? Ce nu ai înțeles din te scot in oraș? Eu plătesc tot! Cu ce fel de bărbați ai ieșit până acuma?

Cu cei care erau în stare să mă pună să le plătesc și făcură la utilități.

-Mulțumesc, mergem atunci?

Nu vreau să aduc în discuție, lucrurile astea.

El ma ia de mână, de mână. Mă strânge ferme apoi pornim amândoi. Îl prind și eu mai bine, nu știu dacă e normal asta, pentru ca din exterior părem a fi împreună, iubiți.  Cred ca el nu realizează ce face, asta e sigur, dar îmi place latura asta a lui, felul în care se poartă, natural.

După câteva minute de mers, ajunge pe o terasă mare care da spre mare și de unde se vede un apus perfect, iar în mijloc sunt câțiva oameni care cântă, o trupă de stradă, oamenii dansează în jurul lor și totul e îmbrăcat în bucurie.

Îi dau drumul lui MJ și îmi iau repede aparatul și surprind câteva cadre care pentru mine sunt magice. Mă întorc în toate direcțiile să surprind totul, mă opresc când îl văd pe el stand cu statele la mine și privind spre apus, îi fac repede câteva poze, își întoarce capul într-o parte și îi prind și profilul, nu știu ce e cu mine, sau poate ca știu dar nu vreau să scot în afară ceea ce simt, dar cred ca m-am îndrăgostit de MJ, mai mult decât trebuia să o fac, iar ziua asta mi-a confirmat acest lucru.