Amprente

Capitolul 7

Ma uit la ea, doar mă uit nimic mai mult, nu aud ce spune, eu dor o privesc, mă mai uit la Connor și îmi dau seama ca e bine ceea ce face ea. Ea își prezintă proiectul, eu ar trebui să fiu ochii și urechi la ce spune, nu la comportamentul ei, nu la modul în care se reține, nu la modul în care se închide în sine.

Văd în ea doar o persoană obosită, fără chef de viață, cu puterea la limita și cu ochii triști.

Nu știu ce se întâmplă cu ea de ce e așa, de ce mă evită, nu vorbește cu mine decât ceea ce e necesar și totul a început după ziua aceea în Maldive. Ne-am înțeles atât de bine, am lucrat împreună și apoi tot s-a terminat a doua zi parcă era altă Isa în fața mea. Comportamentul său e diferit, nu mai e aceeași Isa copilăroasă, care făcea lucrurile atât de amuzant, felul în care se ascundea și mă privea pe furiș, acuma e Isa serioasă și rezervată. Luna asta a fost un chin pentru mine, am încercat să mă bag și cu forța în viața ei, glume, propuneri, nimic nu a mers, de fiecare dată reacția ei a fost dezastruoasă. Nu o cunosc de multă vreme, dar am urmărit-o în tot acest timp și îmi dau seama când se preface și mai nou o face tot timpul.

Gândul meu e departe acuma, mi-a cerut să nu mai vorbesc cu ea, asta fac, dar mi-e greu. Aseară la cină am stat tăcut cum mi-a cerut, dar mereu i-am simțit privirea pe mine, de ce, pentru ca eu deja o priveam și știu și de câte ori se uita la mine, ca și acuma, de 17 ori, încearcă să se concentreze dar când își aruncă privirea prin sală și ajunge  la mine , rămâne câteva secunde și încerc să mă stăpânesc să nu o iau pe sus să plec cu ea de aici și să o întreb ce are.

Dar cine e Casper, care o așteaptă acasă? Dar cine e și Noah? Pentru ca reacția ei mi-a dat de înțeles ca e ceva acolo. Vreau să știu, vreau sa aflu totul.

-Ce crezi MJ? Vocea lui Connor mă trezește.

-E bine îmi place!

Ce nu știu, dar voi vedea după.

-Eu cred ca e perfect, e exact ce avem nevoie.

-Da, desigur!

De la el mă uit la Isa, care e și ea ațintită cu privirea asupra mea, ar trebui să interzic să mai poarte cămașa albă la muncă, mă scoate din sărite modul în care îi stă, arată mult prea incitant totul, sâni care îi stau strânși și de fiecare dată când o văd sărutul nostru îmi apare în gând.

-Isabela trebuie să discut ceva cu tine înainte să pleci. Îi spune Connor iar eu am devenit mult prea curios.

-Da!

-O să trebuiască să te întâlnești  cu Hollis's, nu des dar trebuie să o faci. Am încercat să caut o soluție pentru a nu vă intersecta dar o mică portiță tot a rămas deschisă.

-Știi?

Întreabă ea rușinată.

-Da mi-a povestit Lidia!

-Îmi pare rău ca trebuie să faci asta, dar o să fie în ordine, mă descurc. Nu trebuie să facem mare tam tam din cauza mea. O să fac tot ce e necesar și ține de munca mea pentru a fi cat mai bine.

-Vreau doar să nu ai probleme din cauza lui.

Îi spune Connor iar eu deja mă simt tentat să rup gâtul oricum îi face probleme.

-Nu vor fi, pot să plec?

-Da!

A încheiat distracția din cauza mea. Încă sunt cu ochii pe ea, la fiecare mișcare pe care o face, își strânge hârtiile dar îi observ imediat tremuratul mâinilor.

-Mulțumesc! Spune repede apoi iese pe ușă.

-Cine e Hollis's?

Îl întreb pe Connor