~Criminals Group~ BinJae

6

Jay pov:

Următoarea zi am revenit la gradina pentru amenajarea ei

Erau patru pătrate de pământ în care aş fi plantat. Erau bucăți de piatră care serveau drept potecă care
înconjura fiecare petic și fântâna pe care am pus-o în centru. Băncile erau aşezate în fața tufişului care căptuşea toată treaba.

Le-am zâmbit lui Zhang Hao și kim jiwoong , atât de mândri de noi că am făcut atât de multe și chiar arăta bine, chiar și fără ca plantele să-l umple. Mi-am ridicat mâna în sus pentru a bate palma , dar nu au făcut nimic, aşa că mi-am lăsat mâna să cadă cu un oftat trist.

încă zâmbind, am întrebat:-Ați fost vreodată copii?

Încă o dată nu au răspuns, doar au rămas nemişcați în aşteptarea următoarelor mele comenzi

- Trebuie să fiți fericiți. Uită-te la ce am realizat. Am zâmbit strălucitor, ținându-mi mâna ridicată şi facând
semn spre grădina frumoasă. A fost prima dată când m-am simțit atât de fericit de când sunt aici.

- Voi doi ați zâmbit vreodată? Am întrebat, lăsându-mi mâinile să-mi cadă pe o parte, dar am refuzat
să-mi las zâmbetul să cadă. -Mă faci să simt că exagerez peste măsura asta.

- Ai făcut o treabă bună, Jay. spuse Zhang, cu colțul buzelor tresărind în încercarea de a zâmbi

-Am făcut o treabă bună si ai putea încerca puțin mai mult să zâmbești, cu siguranță ai mai făcut-o inainte. Am spus.

Nu au spus nimic: -Voi doi sunteți fără sperantă. Am oftat și atunci i-am văzut pe amândoi zâmbind. abia acolo. dar era mai vizibil decât o smucitură.

Am zâmbit şi m-am întors să mă întorc înăuntru: -Mă duc să-l iau pe Hanbin și să-i arăt munca noastră uimitoare.

Ei au dat din cap şi m-am întors în casă. M-am dus la uşa despre care ştiam că ducea la biroul lui Hanbin.

Am bătut şi i-am ascultat vocea puternică: -Cine este? Părea furios.

- Jay. Am răspuns vrând să plec dar vocea lui ma oprit.

-Intrați. Spune el cu vocea mai ușoară, făcându-mă să deschid ușa și să intru.

Am văzut că avea câțiva oaspeți, doi stând pe scaunul din față lui, un bărbat mai în vârstă și celălalt părea că este fiul lui.

Cei doi paznici erau mereu în biroul lui când avea oaspeții erau în fața uși lui.

Când cei doi bărbați s-au întors, mi-a venit să fug —Îmi pare rău... eu -um- nu am vrut să întrerup. am spus întorcându-mă să plec.

- Trebuie să fi logodnicul lui Hanbin?. Unul dintre oaspeții să-i a vorbit, avea o voce îngustă, de parcă și el ar fi fost supărat înainte.

îmi doream foarte mult să plec acum şi să nu mă trezesc cumva însultând pe şefi ai mafiei. M-am întors şi i-am oferit un zâmbet amabil: -Da domnule
- Ce ai vrut să-mi spui, Jay? întrebă Hanbin

Mi s-a părut copilăresc acum că eram aici, dar nu puteam inventa nimic acum: -Voiam doar să vă spun că am terminat grădina.am spus jucându-mă cu degetele.

Cu aceasta. s-a ridicat: - Atunci trebuie să mă duc să mă uit la asta.
- Nu este în regulă, nu am vrut să vă întrerup. Am spus. Privind spre cei doi străini

-Nu, e în regulă, putem merge și noi? Bătrânul a vorbit.

-Desigur. Hanbin a răspuns și ne-am dus cu toții în grădină. Zhang şi jiwoong stăteau atenți la poarta din față, au deschis-o și am intrat, Hanbin s-a uitat la mine şi a zâmbit: -Te-ai descurcat foarte bine, Jay . Arată uimitor

Am simțit că mi se umflă pieptul la gândul că-l fac fericit, ceea ce era ciudat, poate pentru că eram cu
adevărat mândru de ceea ce făcusem si îmi doream să le placă altora.

-Sunt de acord. Cel mai tânăr dintre invitați a spus. - Te-ar deranja dacă am continua întâlnirea aici? Vorbea cel mai bătrân.

-Deloc. Hanbin a fost de acord: -chiar arată uimitor". mi-a şoptit Hanbin la ureche.

M-am dat înapoi şi am zâmbit: -Mulțumesc, vă las pe voi trei la întâlnirea voastră acum

Am spus și m-am întors spre casă, făcându-i cu mâna lui Zhang și jiwoong care doar s-au uitat la mine, neputând să facă mult mai mult în prezența lui Hanbin.

Odată ce m-am întors înăuntru, văd că era mâncare pe masă, am decis să merg la bibliotecă si să cânt la pian și să aştept pe Hanbin înainte să mănânc

***

Hanbin s-a întors aproximativ o oră mai târziu şi a intrat în bibliotecă, eu eram în mijlocul cântări unui cântec, aşa că s-a aşezat pe una dintre canapele şi a ascultat când am terminat.

Odată ce am terminat, a aplaudat și m-am întors spre el, dându-mi ochii peste cap: -Eşti atât de talentat Jay.
Mi-am reținut dorința de a-mi da din nou ochii peste cap și m-am hotărât să spun: -Mulțumesc.

-Ți-e foame? El a întrebat.
-Da.Am răspuns și am mers în sala de mese și am început să mâncăm.

- Când vei planta legumele? întrebă el, luând o muşcătură din paste.

-In jurul lunii aprilie. Până atunci voi ține pământul pregătit şi voi tăia tufişurile. am spus luând o
inghițitură din apă.

Am continuat o conversație uşoară tot restul mesei, după ce ne-am terminat masa Hanbin a întrebat: -Stii, când ne căsătorim, vom avea primul dans.

- Ce fel de dans? Am întrebat
-Formal, dans de sală. Ştiu că poți face asta. Mi-a zâmbit şi mi-a făcut cu ochiul, amintindu-mi de acel moment jenant şi brânză când am dansat cu el. -Ar trebui să exersăm.

Am clătinat din cap: -Nu avem muzică.

-Vom face propriile noastre.
- Biblioteca nu este nici măcar la patru uşi de hol. am spus

- Atunci hai să mergem la bibliotecă. a spus el şi m-a ridicat peste umăr.
-Hanbin! Am strigat de surpriză și de furie: -Lasă-mă jos!

Servitoarele au chicotit când treceam pe lângă ele Am mormăit în timp ce Hanbin m-a pus la loc, odată ce am ajuns în bibliotecă și mi-am îndreptat
cămaşa.

M-a luat din nou de mână și și-a pus cealaltă mână pe talia mea mică După ce a pus un disc.
- Hanbin ,am gemut.
- Hai, trebuie să fi pregătit. spuse el, cu o umbră de zâmbet pe buze.

Am oftat şi i-am urmat pași dansând la fel de grațios ca el. Am simțit că zâmbesc după câteva minute de dans.
Oricât de mult am urât să recunosc, dansul cu Hanbin a fost plăcut.